Citate de Johann W. Goethe

Empedocle spunea că în natură trebuie să acţioneze două forţe diferite. Aceste forţe el le-a numit Iubirea şi Vrajba. Ceea ce uneşte lucrurile este Iubirea, ceea ce le destramă, Vrajba. (Lumea Sofiei)

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

Talentul se dezvoltă în singurătate, caracterul se formează în tumultul mulțimii. (Torquato Tasso, 1807)

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.

Nu poruncim naturii decat supunandu-ne ei. (Noul Organon) Francis Bacon Legile naturii sunt strict determinate si, neputand fi schimbate, oamenii trebuie sa li se supuna. Acest lucru nu înseamnă însă că oamenii sunt supusi naturii. Modalitatea  propusă este aceea de a folosi legile naturii in folosul oamenilor. Astfel, respectand legile naturii, aceasta poate fi supusa vointei lor. Libertatea nu consta in absenta constrângerii, ci în utilizarea rațională a acestor constrângeri. Bacon, prin aceasta fraza, subliniază faptul ca forta asupra lucrurilor provine din cunoașterea lor. Nu se poate obține ceva din partea naturii doar prin transmiterea dorintei. Natura trebuie studiata, înțeleasa pentru a fi folosita scopurilor dorite. Cunoașterea inseamna putere, deoarece permite acționarea asupra obiectului studiat, astfel încât sa se  obțina ceea ce se doreste de la acesta.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Absurdul umple lumea.

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

Este de ajuns să spui adevărul într-un mod bizar, pentru ca bizarul să ajungă să pară adevăr la rândul lui. (Afinitățile elective, 1809)

Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci, Din suflet vorbele sa creasca, ... Nu vei razbi pana la inimi, daca din inima pornirea nu iti vine.

Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă, Suntem deodată aruncaţi în lume; Loviţi de o sută de mii de valuri, Totul ne atrage, multe lucruri ne plac, Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră, Sufletul nostru neliniştit se clatină; Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit, Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi. © CCC

Viata e atat de frumoasa, ca e indiferent cui o datoram.

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Cea mai pură fericire a lumii include un presentiment de suferință. (Evreul rătăcitor, 1836)

Prin recunoasterea greselii, spiritele barbatesti se inalta si se intaresc.

E de temut cel care n-are nimic de pierdut.

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)