Citate de Horatius

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Animi est ista molitia, non virtus, paulisper inopiam ferre non posse. Nu este o virtute, ci o slăbiciune a sufletului, să nu poţi îndura câtva timp lipsurile. (Caesar)

Cu cât sunt mai slabi indivizii, cu atât dorința lor de a se încadra într-o colectivitate este mai mare. (Herzog)

Putini sunt cei ce cad fara sa se intineze.

A ceda o data in fata mulţimii, inseamna sa o faci constienta de forta sa si a te condamna sa-i cedezi mereu. © CCC Céder une fois à la foule, c'est lui donner conscience de sa force et se condamner à lui céder toujours.

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Ia aminte sa pastrezi o minte egala in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune, o minte potolind bucuria indolenta.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

Virtus post nummos. Virtutea este mai presus decat banul. (Horatius, Epistulae)

Cine este de fapt liber ? Inteleptul si cel stapan pe sine insusi.

Forta lipsita de inteligenta se prabuseste dupa marimea ei.

Slăbiciunea îmi vine de la natură, puterea îmi vine de la Dumnezeu care o deține și o împarte la infinit. (Poeme sacre și profane) © CCC

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

Pentru nimic nu cheltuim atata forta ca pentru lucrurile pentru care avem o ”slabiciune”.

Numai slăbiciunea corpurilor noastre și a legaturii cu noi înșine ne împiedică să ne vedem într-o lume de basm. (Enciclopedie) © CCC

Lanţul slăbiciunilor e foarte rezistent.

Adversis opponite pectora rebus. Opuneţi curajul împrejurărilor potrivnice. (Horatius)