Nouă femei și un bărbat care au schimbat istoria
Metrese, favorite, curtezane… Din dragoste sau din calcul, s-au strecurat în viața unora dintre cei mai mari. Cum au obținut aceste femei putere? Ce influență au avut asupra cursului istoriei?
Cleopatra, Cezar și Marc Antoniu
Fiica unui rege mediocru al Egiptului, obsedat de flaut, Cleopatra (născută în 69 î.e.n. și exilată în deșert de fratele ei) s-a instalat la putere seducându-l pe generalul roman Iulius Cezar care venise să-l prindă din urmă pe rivalul său Pompei până în Alexandria. Cleopatra i-a dăruit un fiu și i-a arătat funcționarea eficientă a administrației egiptene. Inspirat, Cezar se visa monarhul absolut al Romei. Ceea ce va duce la asasinarea lui…
Câțiva ani mai târziu, Cleopatra s-a apropiat de Marc Antoniu, un general roman devenit stăpân al estului Mediteranei. La Roma, era considerat un trădător care – sub influența Cleopatrei – se desfăta fără griji în banchete văzându-se stăpân al lumii. Octavian, rivalul său, a reușit să adune o armată și l-a învins.
Un zvon anunță sinuciderea reginei: Marc-Antoniu se sinucide la aflarea veștii. În realitate, Cleopatra era încă în viață, ținută captivă de Octavian. Câteva zile mai târziu, se lasă mușcată de bună voie de un șarpe și moare la 40 de ani… Octavian, acum singurul stăpân la Roma, este numit Augustus. S-a născut Imperiul Roman.
Marilyn Monroe și John F. Kennedy
Pe 19 mai 1962, legendara actriță și-a făcut ultima apariție publică. Pe scena de la Madison Square Garden din New York, îi șoptea acel de neuitat “Happy birthday, Mr President!” (La mulți ani, domnule președinte!) lui John F. Kennedy.
La vremea respectivă, președintele își multiplica cuceririle, ceea ce nu îi scăpa din vedere soției sale, Jackie Kennedy, care era îngrijorată de influența tot mai mare a sex-simbolului. Potrivit unei biografii recente, Marilyn ar fi sunat-o la telefon pe Jackie pentru a-i spune că John va divorța în curând… și că ea era cea care urma să devină – la 36 de ani – Prima Doamnă! „Foarte bine”, a răspuns soția cu dispreț. Câteva săptămâni mai târziu, Marilyn Monroe era găsită moartă. Sinucidere? Supradoză de medicamente? Asasinat politic (scenariul cel mai puțin probabil)? Misterul persistă…
Contesa de Castiglione și Napoleon al III-lea
Planul era ingenios. O nobilă florentină, care visa la politică, Virginia Oldoïni (1837-1899) – Contesa de Castiglione – era amanta regelui Sardiniei și Piemontului, Victor-Emmanuel I. Ambițios, suveranul visa să unifice o Italie formată din mici state disparate în cadrul regatului său.
În secret, prim-ministrul său, Camillo Cavour, o trimite pe contesă la Paris. Misiunea încredințată tinerei: să-l seducă pe împăratul Napoleon al III-lea și să obțină pentru regele său sprijinul Franței pentru marele proiect de unificare a Italiei.
Pe 27 iunie 1856, contesa a apărut la o recepție dată de Napoleon al III-lea în parcul Saint-Cloud. Împărăteasa Eugénie, soția lui Napoleon, s-a retras în cele din urmă. Seara târziu, contesa de Castiglione a dispărut pe alei împreună cu împăratul. Au urmat doi ani de relații tumultoase, în timp ce Franța i-a oferit sprijinul lui Victor-Emmanuel. În 1860, regele a reușit să unifice nordul peninsulei. În semn de recunoștință, i-a cedat Savoia și Nisa, Franței lui Napoleon al III-lea.
Anne Boleyn și Henric al VIII-lea
Nu este un lucru obișnuit să fii la originea unei noi religii. Anne Boleyn (cca. 1500-1536) era o frumusețe zveltă, cu un ten închis și păr lung și negru pe care îl purta fără coc. Și-a făcut debutul la curtea regelui Henric al VIII-lea al Angliei în 1522 și s-a remarcat rapid ca un simbol al modei.
Suveranul s-a îndrăgostit nebunește de Anne. Îi făcea avansuri, dar ea îl refuza. Henric i-a propus căsătoria, iar ea a acceptat în final. Problema: regele era deja căsătorit cu Catherine de Aragon. Numai papa putea anula uniunea deja încheiată, dar Clement al VII-lea refuza.
Henric și Anne s-au căsătorit fără acordul papei. Clerul englez refuza acum să se supună papei: aceasta a fost nașterea Bisericii Anglicane. Din păcate, Anne Boleyn nu reușea să-i dăruiască un moștenitor regelui care a început să curteze alte femei. Un complot a fost pus la cale de adversarii lui Anne (din care, probabil, făcea parte acum și suveranul). Acuzată de adulter și trădare, Anne a fost judecată și decapitată.
Madame de Pompadour și Ludovic al XV-lea
Fiica unui scutier, Jeanne-Antoinette Poisson (1721-1764) a reușit, prin inteligența și frumusețea ei, să intre în saloanele pariziene ale secolului al XVIII-lea. În timpul nunții fiului său, regele Ludovic al XV-lea a vorbit îndelung cu această femeie mascată. A instalat-o la Versailles și i-a oferit titlul și castelul Pompadour.
Suferind de probleme ginecologice începând din 1750, a înființat un sistem de recrutare de tinere în parcul de la Versailles, menit să îl mulțumească pe rege.
Madame de Pompadour știa să-și folosească influența: l-a împăcat pe rege cu Voltaire, făcând să avanseze ideile Iluminismului în Franța… A acordat sprijin consilierilor care voiau mai degrabă să alieze Franța cu Austria decât cu Prusia. Această inversare a alianței va avea două consecințe majore: înfrângerea din timpul Războiului de Șapte Ani (Franța a pierdut Quebec, regiunea Marilor Lacuri și Mississippi din America) și sosirea, un deceniu mai târziu, a Mariei-Antoaneta (fiica împărătesei Maria Terezia a Austriei și sora împăratului Iosif al II-lea), soția lui Ludovic al XVI-lea, la curtea de la Versailles.
Maria Walewska și Napoleon
Provenită din marea nobilime poloneză, Maria (1786-1817) a asistat în copilărie la dispariția țării sale, sfârtecată de puternicii ei vecini, Prusia și Rusia. Tânăra a fost căsătorită de familia ei cu contele Walewski, care era cu aproape cincizeci de ani mai în vârstă decât ea.
În timpul unui bal organizat la Varșovia în 1806, Napoleon a fost captivat de Maria. A doua zi, a primit vizita lui Duroc, mâna dreaptă a Împăratului, care purta un buchet de flori și o scrisoare înflăcărată. Cu acordul soțului ei, s-a dus la Napoleon și a devenit amanta lui. Amanții erau foarte atașați unul de celălalt. Nobilii polonezi sperau că tânăra va reuși să-l atragă pe Napoleon pentru susținerea cauzei țării lor. Câteva luni mai târziu, împăratul a creat Ducatul Varșoviei… Dar acest stat polonez nu va supraviețui epocii napoleoniene. Maria, care locuia la Paris, a murit la vârsta de 31 de ani, după ce l-a născut pe fiul împăratului. Polonia nu va redeveni independentă până la data de 11 noiembrie 1918.
Doamna de Maintenon și Ludovic al XIV-lea
Françoise d’Aubigné (1635-1719), provenită dintr-o familie nobilă, a fost distrusă când părinții ei au murit. Adolescenta s-a căsătorit cu poetul burlesc (și foarte urât) Paul Scarron. Bărbatul deținea unul dintre cele mai populare saloane ale vremii sale, frecventat de Madame de Sévigné sau Madame de Montespan, favorita regelui Ludovic al XIV-lea.
La moartea lui Scarron, Françoise, cultivată și apreciată, a devenit guvernanta copiilor nelegitimi ai Regelui Soare. La 40 de ani, a devenit și amanta lui Ludovic al XIV-lea, căruia i-a plăcut caracterul ei înțelept și i-a oferit titlul și castelul Maintenon.
Devotamentul ei l-a îndepărtat pe rege de curtea de la Versailles. Unii credeau că ea ar fi pledat în favoarea revocării Edictului de la Nantes, provocând exilarea a 200.000 de protestanți în afara Franței. Regele a ajuns să se căsătorească în secret cu ea.
La Malinche și Hernándo Cortés
În Mexic, cei mai naționaliști încă mai folosesc cuvântul „malinchista” pentru a-i ironiza pe cei care preferă străinii țării lor. La originea termenului, La Malinche (sau Malintzin), se află o femeie amerindiană născută în jurul anului 1499. În vârstă de aproximativ douăzeci de ani, a fost vândută de mayași ca sclavă conchistadorilor spanioli, care tocmai debarcaseră pe coasta mexicană. În fruntea lor se afla ambițiosul Hernándo Cortés.
Sublimă, tânăra fată era, de asemenea, capabilă să vorbească mai multe dialecte amerindiene. Marina, supranumită La Malinche sau Malintzin, a devenit interpreta cuceritorilor și s-a atașat de Cortés, în timp ce se căsătorea cu una dintre rudele sale.
Conchistadorul ucidea, jefuia și alimenta rivalitățile dintre triburi. La Malinche îi traducea și îl învăța despre obiceiurile țării. În 1521, armata lui Cortés a distrus incredibilul oraș plutitor Tenochtitlan și a pus capăt Imperiului Aztec. America Centrală a devenit spaniolă, iar Mexico a devenit capitala aztecilor.
Agnes Sorel și Carol al VII-lea
Din „micul rege din Bourges”, Carol al VII-lea, a devenit câștigătorul Războiului de O Sută de Ani. Acest lucru i-l datorează în parte amantei sale, Agnès Sorel (cca. 1422-1450). În 1443, regele a descoperit această tânără domnișoară de onoare de o frumusețe diafană. Chiar dacă era cu douăzeci de ani mai tânără decât el, regele s-a îndrăgostit nebunește de ea.
Pentru prima dată, un monarh francez s-a afișat alături de favorita sa. Deși rolul ei politic a rămas limitat, ea a favorizat ascensiunea prietenului ei, omul de afaceri Jacques Coeur, care a devenit cel mai influent om din regat. Afacerile sale din Est l-au făcut extrem de bogat și a finanțat eforturile de război împotriva Angliei în beneficiul lui Carol al VII-lea. Agnès a murit înainte de vârsta de 30 de ani, lăsând trei copii regelui neconsolat.
Potemkin și Ecaterina a II-a a Rusiei
Frumos, viclean, curajos, energic, acest cavaler și soldat rus din secolul al XVIII-lea avea totul pentru a plăcea unei femei. În 1762, Grigori Potemkin (1739-1791) a luat parte la lovitura de stat care l-a detronat pe țarul Petru al III-lea și a promovat-o pe Ecaterina a II-a împărăteasă a întregii Rusii. Ecaterina nu îl va uita.
În anii 1770 (el avea treizeci de ani, iar ea era cu zece ani mai mare), au devenit amanți. S-ar putea chiar să se fi căsătorit în secret. Relația lor nu a durat, dar împărăteasa avea o mare considerație pentru Potemkin. L-a făcut principalul ei consilier, diplomat și general, în timp ce influența Rusiei în Europa a continuat să crească. Pe lângă faptul că a câștigat victorii asupra Imperiului Otoman, a fondat orașele Sevastopol, Simferopol sau Ekaterinoslav (azi Dniepopetrovsk).
© CCC