Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.
Daca limbajul a fost dat oamenilor pentru a-si ascunde gandurile, atunci scopul gesturilor a fost acela de a le dezvalui.
© CCC
Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.
Cele mai urate fraze din lume sunt doua: “trebuie sa vorbim” si “vreau sa ramanem prieteni”. Cel mai nostim e ca rezultatul lor e intotdeauna opus si pune capat atat conversatiei, cat si prieteniei.
(Memoriile unui tanar ticnit)
Inteleptul nu sufera de lipsa nici unui lucru, si totusi are trebuinta de multe; dimpotriva, prostul n-are trebuinta de nimic, caci nu stie sa se foloseasca de nici un lucru, dar sufera de lipsa tuturor.
Ce poate dovedi mai bine frumusetea, ori alta insusire, decat tocmai opusul ei?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.