Citate despre Durere

Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.

Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.

Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.

Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.

Nu te chinui inainte de vreme, deoarece suferintele de care te temi, ca si cum te-ar ameninta dintr-o clipa in alta, poate ca n-au sa vina niciodata…Unele ne chinuiesc mai mult decat trebuie, altele ne chinuiesc, desi n-ar trebui deloc.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.

Suferinta nu este grandioasa decat cand este evocata dupa ani si ani de amintire si a fost curatata de tot ce era meschin.

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.

Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.

Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.

Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.

Mai bine să suferi jumătate din relele la care te aștepți decât să rămâi în apatie de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla. © CCC

Toate suferintele se amplifica in inchipuire.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.