Citate de Titus Livius

Omne vitium in proclivi est. Toate viciile duc la decadere.

Compesce mentem! Pune frau viciilor! (Horatius, Odae)

Vitia nobis sub virtutum nomine obrepunt. Viciile se cuibaresc in noi sub denumirea de virtuti. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Nu putem suporta nici viciile noastre, nici remediile lor. (Istoria Romei) © CCC

Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.

Adevărul este adesea umbrit, dar niciodată stins. (Istoria Romei) © CCC

Quod aetas vitium posuit, aetas aufert. Defectul pe care timpul l-a inradacinat in noi, numai timpul il va scoate.

Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.

Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt. Avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate. (Seneca Philosophus)

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Sfârșitul lumii încă nu e mâine. © CCC

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

O  mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.

Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura, Iar virtutea nu este fiica ignorantei. (Tragicele) © CCC

Pacea sigură e mai bună decât victoria sperată. (Istoria Romei) © CCC

Trebuie să îndrăzneşti sau să te resemnezi cu totul. © CCC

Nulla sapientia naturalia corporis aut animi vitia ponuntur. Defectele innascute ale corpului sau ale sufletului nu se pot indeparta prin nici o stiinta.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.

Simțim relele publice doar în măsura în care acestea se extind asupra intereselor noastre particulare. © CCC