Citate de France Gall

Nimic nu poate fi mai bine transpus pe muzica decat lucrurile lipsite de sens.

Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.

Chiar îmi place latura intimă a cântăreţilor. Cu Piaf, era o putere a vocii care ieşea din comun. Piaf era unică. Dar ceea ce îmi place mai presus de toate este personalitatea timbrului vocii. Dacă auzi trei note de la Jacqueline Dulac, ştii că e ea şi nimeni altcineva! La fel şi la Marie Laforêt, Françoise Hardy sau Nicole Croisille. Sunt multe voci frumoase în cântec, cu registre fabuloase, dar sunt prea impersonale, nu știi întotdeauna cine cântă... © CCC

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Muzica, cu puterea ei matematică, este graiul cel mai veridic al inteligenţei. Ea reproduce spiritul ideilor născute din senzaţii, esenţa ritmurilor naturii. Creează analogii mai evocatoare decât actele precise ale vieţii. Prin ea se adânceşte sensul tuturor faptelor, se adevereşte metafizica lucrurilor percepute de simţurile noastre. Ocean de nesfârşite expresii, lasă în amintire o uimire luminoasă ca dâra unei stele căzătoare, la fel de enigmatică şi distantă în substanţă şi fluiditate.

Daca am putea, nu zic sa oprim in loc, dar sa prelungim minutele de emotie pe care ni le da muzica, am fi mai mult decat oameni…a iubi muzica inseamna a-ti asigura un sfert din fericire.

Întotdeauna am fost ataşat de scrierea melodiilor şi cred că atunci când ai găsit o melodie care rezistă, poţi să o schimbi în alte direcţii, să o adaptezi la muzică clasică sau jazz... O fac adesea. © CCC

Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.

Din nou tânguirea flautului, Izvoarele răcoroase care murmură... O adiere de aur și muzică Coboară din cer: hai să tăcem. (Serenadă) © CCC

De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte. © CCC După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.

Dintre toate artele, muzica are cea mai profunda influenta asupra sufletului.

Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc. © CCC

Artiști precum Bach și Beethoven au ridicat biserici și temple pe înălțimi. Eu am vrut doar... să construiesc locuințe pentru oameni în care să se simtă ca acasă și să fie fericiți. © CCC

Muzica este graiul in care se oglindesc fara putinta de prefacatorie, insusirile sufletesti ale omului, ale poporului.

Muzica este limbajul emotiilor. © CCC

Stropii de apă curg de-a lungul gradenelor netede, de culoare roz, unde șuvoiul coboară în cascade... Perlele se înmulțesc, grindină fină, se rostogolesc pe toate părțile, strălucesc, clipocesc, sar, se amestecă în șuvoi. Arată ca niște boabe prețioase de apă sau ca picături de frumusețe curgătoare: acestea sunt sonatele lui Domenico Scarlatti. (Sonatele lui Domenico Scarlatti sunt evocate ca fiind asemănătoare cu niște perle de poetul italian Gabriele D'Annunzio). © CCC

Domeniul muzicii e cel al emoţiilor sufleteşti. Scopul muzicii este acela de a insufla aceste emoţii, ea însăşi, inspirându-se din ele.

Era un mare cunoscător al muzicii. Nimeni nu mi-a vorbit despre Beethoven ca el. (…) Pe mină mă poreclise Aghiuţă. Mă ducea la pian şi mă ruga să cânt din autorii lui favoriţi, de câte patru-cinci ori aceeaşi bucată. Scanda fraza muzicală cu mâna lui fină, rămânea cu ţigareta în aer când îi plăcea ceva şi mă îndemna să cânt «cu gust şi cu pasiune». «Ăsta-i lucrul ce mai greu, Aghiuţă», spunea el, şi când era mulţumit, îmi săruta mâna”. (Despre I. L. Caragiale)

Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.

La Bach, Beethoven și Wagner admirăm în special profunzimea și energia minții omenești; la Mozart, instinctul divin. © CCC