O poveste de dragoste: Flaubert şi Louise Colet
“Acum douăsprezece ore eram încă împreună și chiar ieri pe vremea asta te strângeam în braţe. Cât de mult pare să fi trecut de atunci! Noaptea este acum lină și călduroasă. Pot auzi magnolia măreaţă de sub fereastra mea cum foșnește în bătaia vântului, iar când îmi ridic privirea văd oglindirea lunii în apa râului. Papucii tăi de casă, micuţi, se află în faţa mea acum în timp ce scriu… Vreau să îţi aduc numai fericire și să te înconjur cu o stare de calm, un extaz nesfârșit – pentru a te răsplati măcar puţin pentru dragostea pe care ai revărsat-o asupra mea.” – Gustave Flaubert către Louise Colet, 3 August 1846.
Gustave Flaubert, foarte cunoscut pentru romanul său Madame Bovary, s-a îndrăgostit într-una din zile, la începutul anului 1846, de Louise Colet. S-au întâlnit în studioul sculptorului Pradier, care le-a făcut cunoştinţă, spunând: „Îţi prezint un tânăr care va ajunge celebru în literatură. Poate îi vei fi de folos.”
Aceste cuvinte au fost oarecum profetice, deoarece Colet urma să devină muza lui Flaubert, inspiraţie pentru personajul principal, Emma Bovary, care i-a adus şi faima mult visată. Colet a rămas pentru posteritate ca amanta lui Flaubert, însă în acea epocă, în 1846, Flaubert era cunoscut la Paris ca fiind iubitul doamnei Colet, ea beneficiind de o reputaţie de bună scriitoare.
Când l-a întâlnit pe tânărul scriitor, Colet tocmai îşi încheia aventura cu Victor Cousin, filozof francez, şi era încă măritată cu Hippolyte Colet, compozitor şi profesor de muzică în Paris.
Flaubert nu se simţea afectat de faptul că ea era căsătorită, ci mai degrabă şi-a urmat dictonul personal, glorificând adulterul, ca o mişcare de revoltă față de doctrinele burgheze pe care le detesta. Colet, din contră, se opunea adulterului ca şi concept, însă se refugia în plăcerea pe care i-o oferea pe plan personal.
Aventura lor, romantică la început, a fost urmată de confruntări, deoarece Colet îl presa pe scriitor să petreacă mai mult timp în compania ei, iar acesta vizita numai fugitiv Parisul. Prefera să rămână acasă alături de mama lui şi de scris. Flaubert era surprins de fiecare dată de pasiunea cu care Louise îl aştepta şi chiar îi menţionează într-o scrisoare:
“Aș vrea atunci când ne întâlnim, între noi să domine mai mult calm. Îmi place să îmi petrec timpul cu tine fără să fii impetuoasă. Acţiunile furtunoase de care ne bucurăm în tinereţe, devin obositoare la maturitate. Îmbătrânesc.”
Louise, în schimb scria în jurnalul ei în 1851: „Nu simt că mă iubeşte aşa cum îl iubesc eu”.
1851 este anul în care moare soţul Louisei, iar relaţia sa cu Flaubert atinge cotele maxime de dispută. Colet îşi dorea o legătură trainică între ei, o căsătorie, însă Flaubert nu îi împărtăşea gândurile. A continuat să îi fie muză şi iubită încă doi ani după pierderea soţului ei, iar în acest timp Flaubert şi-a desăvârşit opera Madame Bovary, împărtăşind cu Colet atât succesele cât şi frustrările. De câteva ori chiar i-a cerut sfatul cu privire la lucrare ceea ce se poate observa în similarităţile dintre Emma Bovary şi Louise Colet.
Pentru o vreme au dus o existenţă liniştită, iar ea, în sfârşit, nota în jurnal: „Cred că nu mai poate trăi fără prezenţa mea, aşa cum nici eu nu pot trăi fără el.”
Cu toate acestea, ea a fost cea care a sfârşit relaţia în mod brusc, îndreptându-şi subit atenţia către un poet renumit al vremii, Alfred de Musset. În acest cadru, povestea de dragoste dintre Flaubert şi Louise a început să se deterioreze, iar până în anul 1855, el şi-a pierdut şi ultima urmă de interes pentru ea.
Într-o scrisoare păstrată, Flaubert o respinge: “Mi s-a spus că te-ai deranjat să vii să mă vezi de trei ori aseară. Nu eram. Și, temându-mă că insistenţa ta mă poate provoca să te umilesc, aș vrea să te previn că nu voi mai fi niciodată.”
La scurt timp după redactarea acestei scrisori, Flaubert a publicat romanul Madame Bovary. Louise Colet şi-a formulat propria versiune a poveştii publicând El şi Istoria unui militar.
***
Gustave Flaubert, 12 decembrie 1821 – 8 mai 1880, născut la Rouen, Franța, la spitalul unde tatăl său era chirurg, romancier și dramaturg francez, cunoscut mai ales datorită romanului Madame Bovary (Doamna Bovary) operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea.
În luna februarie 1832 Gustave a intrat ca extern la liceul din Rouen, căruia i-a păstrat o tristă amintire pentru o anume educație romantică, desuetă, care împingea mulți elevi la viciu și adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustau pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale „Memoriilor unui nebun”.
În 1836 scrie primele povestiri: „Un parfum de mirosit”, „Ciumă la Florența”, „Turbare și neputință”, istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă.
În 1837 scrie povestiri fantastice („Vis de infern”, „Quidquid volueris”), romanul „Pasiune și virtute”, în care schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista „Colibri” povestirea „O lecție de istorie naturală”, care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.
Louise Colet, 15 august 1810 – 9 martie 1876, născută Louise Revoil de Servannes, a fost poetă și scriitoare franceză.
S-a născut la Aix-en-Provence, Franța. La douăzeci de ani s-a căsătorit cu Hippolyte Colet, un muzician academic, muzicograf, compozitor și profesor de compoziție la Conservatorul de muzică din Paris. Louise l-a urmat la Paris, parțial pentru a scăpa de viața de provincie și pentru a trăi la Paris.
La un an de la sosirea la Paris, în 1853, Colet a început să-și prezinte poeziile spre aprobare și publicare și în curând a câștigat un premiu de două mii de franci de la Academia Franceză, primul dintre cele patru premii câștigate de la Academie. Salonul său literar era frecventat de mulți dintre contemporanii ei din comunitatea literară pariziană, precum Victor Hugo, Alfred de Musset, Alfred de Vigny, Charles Baudelaire, precum și numeroși pictori și politicieni.
În 1840, a născut-o pe fiica ei Henriette, dar nici soțul ei, nici iubitul ei, filosoful Victor Cousin, nu îi vor recunoaște paternitatea. În 1840, jurnalistul Alphonse Karr a dezvăluit paternitatea copilului atribuind-o iubitului ei Victor Cousin într-un articol pe care l-a publicat.
Mai târziu a devenit iubita lui Gustave Flaubert, Alfred de Musset și Abel Villemain. După ce soțul ei a murit, Colet s-a întreținut pe ea și pe fiica ei din scris. Fratele ei a fost pictorul Pierre Révoil.
Deși era căsătorită cu Hippolyte Colet, Louise a avut o aventură pasională de opt ani, în două etape, cu Gustave Flaubert. Relația s-a deteriorat, însă, și s-au despărțit. Se presupune că Louise a fost atât de furioasă de despărțirea ei de Flaubert, încât a scris un roman, El, în efortul de a-l viza pe Flaubert. Cu toate acestea, cartea lui Colet nu a reușit să aibă semnificația de durată a romanului lui Flaubert din 1857, Madame Bovary.
Zecile de scrisori lungi ale lui Flaubert către ea, între 1846–1847, apoi mai ales între 1851 și 1855, sunt una dintre numeroasele bucurii ale corespondenței sale. Multe dintre ele sunt o sursă prețioasă de informații cu privire la progresul scrisului la romanul Madame Bovary. În multe altele, Flaubert oferă aprecieri îndelungate și comentarii critice cu privire la poeziile pe care Louise Colet i le-a trimis pentru a-și spune părerea asupra lor înainte de a le oferi spre publicare. Cel mai interesant dintre aceste comentarii arată diferențele mari dintre ea și el în materie de stil și exprimare literară, ea fiind o romantică impetuoasă, în timp ce el era profund convins că scriitorul trebuie să se abțină de la efuziuni și de la auto-indulgență.
© CCC