O teorie matematică susține că este posibilă călătoria în timp
Spirala timpului
Un cercetător susține că este posibilă călătoria în timp, dar nu vă așteptați să vă întoarceți în timp și să schimbați evenimentele pentru că ce e făcut rămâne făcut. Prin urmare, călătoria în timp ar fi posibilă fără a crea un paradox temporal.
Un matematician a dovedit că este fezabilă călătoria în timp, din punct de vedere fizic, fără a perturba prezentul și a risca să declanșezi o reacție în lanț pe care nu o poți controla.
Germain Tobar și Fabio Costa lucrau amândoi la Universitatea din Queensland (Australia) când rezultatele lor au fost publicate în revista științifică Classical and Quantum Gravity în septembrie 2020. Aceștia susțineau că au găsit un compromis matematic care rezolvă un paradox logic major într-un model de călătorie în timp, un paradox pe care vom încerca să-l rezumăm. Deși matematica folosită aici este complexă, ea poate fi redusă la o logică relativ simplă, susține un articol din revista Popular Mechanics.
Când vorbim despre călătoria în timp, vorbim adesea despre curbe temporale închise (Closed Timelike Curves, CTC), traiectorii spațio-temporale care se întorc la punctul lor de plecare fără a încălca legile relativității speciale, un concept introdus de Albert Einstein.
Germain Tobar și Fabio Costa susțin că: „Atâta timp cât două elemente ale unui scenariu dintr-un CTC rămân în «ordine cauzală» atunci când pleci, restul este supus liberului arbitru local.”
Pacientul Zero
Să luăm un exemplu concret, cel al Covid-19. „Imaginați-vă că ați călători înapoi în timp pentru a încerca să împiedicați expunerea la virus a pacientului zero cu Covid-19”, explică Fabio Costa. Totuși, dacă împiedici infectarea acelei persoane, elimini motivația care te-a determinat să te întorci în timp pentru a opri pandemia. Este un paradox, o inconsecvență care îi face adesea pe oameni să creadă că a călători în timp este imposibil în universul nostru. Logic, acest lucru pare greu de acceptat, deoarece ne-ar limita libertatea de a întreprinde acțiuni arbitrare. „Asta înseamnă că poți călători în timp, dar nu poți face nimic care ar putea provoca un paradox.”
Aici se referă la reacția în lanț sau la faimosul „efect fluture”. Mica ta acțiune ar duce, fără să vrei, la consecințe mari. Doar că nu se va întâmpla a priori așa, iar realitatea ar avea întotdeauna un fel de “a cădea din nou în picioare”, pentru a obține același rezultat.
Germain Tobar explică: „În exemplul pacientului zero cu coronavirus, ai putea încerca să previi infectarea pacientului zero, dar procedând astfel, ai putea contracta virusul și să devii tu însuți pacientul zero, sau altcineva s-ar infecta și ar deveni pacientul zero. Orice ai face, evenimentele semnificative se vor recalibra în jurul tău. Indiferent cât de mult încerci să creezi un paradox, evenimentele se vor ajusta întotdeauna pentru a evita orice inconsecvență.”
Prin urmare, dacă ai încerca să previi pandemia de Covid-19, nu vei reuși. Pe de altă parte, pentru matematicieni, acesta este un pas semnificativ înainte, permițându-ne să ne rafinăm reprezentările temporalității și ale călătoriei în timp, liniștindu-ne în același timp: prima persoană care dezvoltă o astfel de tehnologie va putea porni într-o aventură fără teama de a schimba cursul istoriei și de a perturba viața așa cum o știm.
Paradoxurile pot fi evitate
Imaginează-ți că ai o mașină a timpului cu care poți călători în trecut. Chiar acum, ai avea ocazia să te întorci la sfârșitul anului 2019 și să previi izbucnirea pandemiei de coronavirus. Misiunea ta ar fi să-l întâlnești pe pacientul zero, chiar înainte să se infecteze și să înceapă să răspândească virusul. Sună grozav, nu-i așa? Problema este că un mic detaliu te-ar împiedica să îndeplinești cu succes această misiune.
Este adevărat că unele interpretări ale fizicii teoretice susțin că este posibilă călătoria în timp. Einstein, de exemplu, știa că ecuațiile sale permiteau, în principiu, călătoria în timp. Această posibilitate teoretică se lovește însă de ceea ce oamenii de știință numesc un „paradox”, care ar face logic călătoria imposibilă. Aceste paradoxuri sunt o adevărată povară pentru pasionații de călătorii în timp, dar noi cercetări susțin acum că pot fi evitate.
Ideea de a călători în trecut creează paradoxuri care sfidează orice logică. Care sunt aceste paradoxuri și de ce susține acest nou studiu că este posibil să le evităm pentru a călători în trecut?
Un nepot care își ucide bunicul
Pentru a înțelege ce este un paradox, să ne întoarcem la istoria pandemiei. Dacă te întorci în timp și previi infectarea pacientului zero, se creează imediat un paradox.
Cu alte cuvinte, dacă am reuși să oprim începerea pandemiei, nu am mai fi avut o pandemie, deci nu am avea niciun motiv să călătorim înapoi în timp, deci nu am călători înapoi în timp și nu am putea opri declanșarea pandemiei.
Acesta este paradoxul, o buclă infinită care creează o inconsecvență logică și distruge iluzia călătoriei în timp.
Există multe paradoxuri, dar acesta este unul dintre cele mai faimoase. Se numește „paradoxul bunicului” deoarece versiunea sa originală prezintă un scenariu în care un nepot călătorește înapoi în timp pentru a-și ucide bunicul înainte de a-l avea pe tatăl său.
Pornind de la fizica teoretică, au fost propuse mai multe exerciții pentru a explica posibilitatea călătoriei în timp.
Problema este că, dacă și-ar ucide bunicul, călătorul nu s-ar fi născut niciodată. Dacă nu se poate naște, nu poate călători, deci nici călătoria în timp nu ar fi posibilă.
Evitarea paradoxului
Pentru a rezolva acest paradox, au fost propuse mai multe exerciții mentale, dar acum, cei doi cercetători din Australia propun o soluție matematică pentru a-l evita.
Cercetătorii au vrut să analizeze cum se comportă dinamica unui corp, adică mișcarea sa în spațiu-timp, atunci când intră într-o curbă de călătorie în trecut.
Pentru a realiza acest lucru, au creat un model matematic cu ajutorul căruia au calculat că un „agent” care intră într-o buclă de călătorie în trecut, poate lua căi diferite fără a altera rezultatul acțiunilor sale.
Exercițiul său abstract arată că diverși agenți pot comunica în trecut și prezent, fără o relație cauză-efect.
Aceasta înseamnă că „evenimentele se ajustează de la sine, astfel că va exista întotdeauna o singură soluție coerentă”, a declarat, pentru BBC Mundo, Germain Tobar, student la fizică la Universitatea din Queensland și autor al studiului, supervizat de profesorul Fabio Costa, filosof și fizician teoretician.
Și ce înseamnă asta?
Revenind la exemplul pandemiei, studiul indică faptul că, dacă călătorești în trecut, poți face orice vrei, dar nu poți schimba rezultatul evenimentelor. Cu alte cuvinte, ai avea liber arbitru, dar nu ai putea împiedica declanșarea pandemiei. S-ar putea întâmpla, de exemplu, ca în timp ce încerci să oprești pacientul zero, altcineva să fie contagios sau chiar tu însuți.
Conform modelului lui Tobar, evenimentele cele mai relevante ar fi calibrate constant pentru a evita orice inconsecvență (paradox) și astfel s-ar obține întotdeauna același rezultat, în acest caz, începutul pandemiei.
Înțelegerea universului
Studiul lui Tobar este aplicabil doar într-un mod abstract în domeniul matematicii.
„Este o lucrare interesantă”, a declarat pentru BBC Mundo Chris Fewster, profesor de matematică la Universitatea din York, care studiază modelele de călătorie în timp.
Cu toate acestea, Fewster avertizează că „rămâne acum de văzut dacă condițiile abstracte pe care le-au impus (autorii) sunt îndeplinite în cadrul teoriilor fizicii cunoscute în prezent”.
Potrivit lui Tobar, aceasta este exact provocarea cu care se confruntă acum: testarea modelului lor într-un cadru fizic.
Deocamdată, deși munca sa este departe de a transforma călătoria în timp în realitate, Tobar spune că este un pas înainte în înțelegerea legilor care guvernează universul.
Prin urmare, vom putea vreodată să călătorim în timp? Deocamdată, călătoria în timp este doar un exercițiu mental care ne ajută să înțelegem legile universului.
© CCC