Citate de Jean de La Bruyère

Nu vezi in prietenie decat defectele care pot dauna prietenilor tai. Nu vezi in dragoste alte defecte in fiinta iubita decat pe acelea de pe urma carora ai chiar tu de suferit. (Caracterele - Despre inima)

Numai eroii de roman au obiceiul sa ascunda ceea ce este in avantajul lor; in lumea reala ne grabim sa spunem tot ce ne face cinste, ba chiar si cate ceva pe deasupra.

In prietenia curata, exista o gingasie la care nu pot ajunge cei ce s-au nascut mediocri. (Caracterele - Despre inima)

Oamenii vorbesc in asa fel, incat nu marturisesc de bunavoie decat niste defecte mici, si pe acelea care presupun in persoanele lor talente frumoase sau mari calitati.

I-au lasat omului toate pacatele pe care i le-au gasit si nu i-au luat nici unul. In loc sa-i faca un chip grozav sau ridicol din pacatele lui, ca sa-l poata indrepta, i-au scornit ideea unei perfectiuni si a unui eroism de care nu-i capabil, si l-au indemnat la imposibil. Asa, inteleptul care nu e, sau nu-i decat inchipuit, se gaseste de la sine deasupra tuturor intamplarilor si relelor; cerul si pamantul se pot pravali fara sa-l duca in caderea lor, el va ramane neclintit pe ruinele universului, pe cand omul, care-i adevarat om, isi iese din fire, striga, dispera, isi pierde suflarea pentru un caine sau un vas ce s-a spart.

In prietenie, iti incredintezi taina. Dar in dragoste, iti scapa, fara sa vrei. Poti sa te bucuri de increderea unei fiinte fara sa te bucuri de dragostea ei; cel care se bucura de dragostea cuiva nu are nevoie de destainuire sau de incredere, totul ii este deschis. (Caracterele - Despre inima) 

A te micsora vorbind cu umilinta despre tine nu-i oare o prefacatorie a vanitatii? Bine este sa nu vorbesti despre tine. Dar aceasta omul n-o poate face decat daca are siguranta ca cel putin altii vor sti sa vorbeasca despre el.

Daca saracia este mama faradelegilor, intunericul mintii le este tata.

Te temi de batranete, de care nu esti sigur c-o vei ajunge.

Omul se poate înălţa numai în două feluri: cu ajutorul propriei îndemânări sau mulţumită prostiei altora.

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

Diferenta pe care o prezinta un om care imbraca un caracter strain de el insusi, cand revine la al lui, este diferenta dintre o masca si un chip.

Decat sa-ti faci o fala din merite straine, cu bruma ta de bunuri te-ai multumi mai bine.

Vreti ca lumea sa aiba o buna parere despre voi? Nu va laudati.

Intalnesti, adesea, oameni care au cu mult mai multa in­dependenta in parerile lor decat ar trebui si ar fi iertat sa aiba pe langa inteligenta de care dispun; insuportabili!...

Orgoliul inseamna a avea demnitatea ce rezulta din constiinta propriei valori, vanitatea este dorinta desarta dupa marire, dupa iesitul in fata, si asta mana in mana cu nevoia de linguseala. Orgoliul nu simte nevoia sa fie confirmat in constiinta pe care o are despre sine si, de aceea, intra in alerta la orice lauda pe care o suspecteaza a fi o simpla introducere la linguseala.

Este lucru foarte sigur ca o femeie care scrie cu inflacarare este inflacarata; este mai putin vadit ca iubeste din toata inima. Se pare ca o pasiune puternica si sincera este posomorata si tacuta si ca interesul cel mai viu al unei femei care nu mai este libera, cel care o framanta mai mult, sta mai putin in a-l convinge pe celalalt ca-l iubeste decat in a se asigura ca este iubita. (Caracterele - Despre femei)

Mai adesea laudam ceea ce este laudat, decat ceea ce este de laudat.

Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.

Gloria sau meritul unor oameni li-l acorda faptul de a scrie bine; altora le-o da faptul de a nu scrie deloc.