Odă semnelor nemuririi
Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi.
Nu vom jeli a florii măreţie,
Putere vom găsi în amintirea-i vie.
Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii,
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară.
(Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării)
(Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)
***
What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;
(Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)
Citate asemanatoare
-
O ușă, odată deschisă, poate fi trecută în orice direcție. © CCCTrecutul e noaptea – iar amintirile, candele, care cu vremea se sting.Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)Oamenii se bucura ori de cate ori isi amintesc de un rau trecut, si de aceea, ei se bucura sa povesteasca primejdiile de care au scapat.
Amintirea este o creatie continua.
Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt niște bucăți de suflet ce te-nsoțesc mereu!Sa traiesti cu amintirile este o treaba buna pentru batranete, in amurgul vietii, cand ai ispravit ce ai avut de facut. Dar sa incepi cu asta din tinerete, inseamna ca mori cu zile.Amintirile miros a iarbă cosită.Mi-aşa de bine, Mi-aşa de bine-atunci să-mi amintesc Lacul verde şi foşnetul plopului, Că undeva trăiesc ai mei, tata şi mama. (Spovedania unui huligan)În timpul acestei călătorii interioare, avem nevoie să ne amintim momentele fericite, pentru a nu ne îndoi că am iubit, că am fost iubiți. Să-ţi aminteşti înseamnă și să fii sigur că ai fost în viață. (Contopirea pedepselor)Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.Vine si clipa in care nu mai putem suporta povara amintirilor care ne apasa. Ele revin una cate una la suprafata si ne strivesc sub regrete si, adeseori, sub remuscari.Poezia se naste din emotia rememorata in liniste. © CCCPrimele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu! (La rascruce de vanturi)Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi. Nu vom jeli a florii măreţie, Putere vom găsi în amintirea-i vie. Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii Splendoarea ierbii, semeţia florii, Leac vom găsi, să nu ne doară În ce păstrăm de-odinioară. (Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării) (Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)***
What though the radiance which was once so bright Be now for ever taken from my sight, Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower; We will grieve not, rather find Strength in what remains behind; (Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)Ma intreb daca o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut.Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.