Citate de Nichita Stanescu

Omul este un copil; darul sau cel mai inalt este darul cresterii.

Daca vrei sa fii de vreun folos pe lumea asta, trebuie sa te jertfesti pe tine insuti. Omul nu traieste pe pamant numai pentru fericire sau cinste, el traieste pentru a darui lucruri de seama omenirii, pentru a-si desavarsi nobletea sufleteasca si a se inalta deasupra josniciei in care cei mai multi dintre oameni isi traiesc viata.

Ulysse a fost intotdeauna cu mult mai viu decat Homer.

Limba romana e patria mea.

Stiu, va veni o vreme cand oamenii o sa se admire unul pe altul, cand fiecare din ei o sa lumineze ca o stea in fata celuilalt. Pe pamant o sa traiasca oameni liberi, mari, prin libertatea lor, fiecare o sa aiba inima deschisa, neintinata de lacomie si ura. Ei au sa traiasca pentru adevar, pentru frumos; cei mai buni dintre ei vor fi aceia care vor imbratisa lumea cat mai larg in inima lor, care o vor iubi cat mai adanc; cei mai buni vor fi cei mai li­beri, caci in sufletul lor va fi mai multa frumusete.

Omul este spirit. Ce este insa spiritul? Spiritul este sinele.

Orice obiect este o forma de lumina oprita intr-o structura.

Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un ani­mal stupid si marginit, robul poftelor sale.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.

Omul este perfect intotdeauna, caci daca nu ar fi, nu ar putea deveni vreodata, numai ca trebuie sa-si dea seama de asta.

Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala.

Cu cât un om este mai mare, cu atât are mai multe griji. © CCC

Poezia e o taina si o lucrare de sine statatoare.

Adevarata stiinta si adevaratul studiu al omului este omul.

Am fost un om, adica un luptator.

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.  

Poezia este ca o pasare ce zboara invers.

Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.

Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi si exprima, iubi si uri, le putem apropia de inima sau le putem respinge...Poezia nu este numai arta, ea este insasi viata, insusi sufletul vietii.