Toate actiunile noastre trebuie sa tinda sa ne abata de la suferinta si neliniste. In clipa cand am atins acest tel, toate furtunile sufletului se imprastie, deoarece fiinta noastra nu mai rataceste spre lucruri care-i lipsesc si nici nu cauta altele prin care ar putea sa-si acopere nevoia de sanatate sufleteasca sau fizica. Caci noi urmarim placerea numai atunci cand suferim de lipsa ei. In momentul cand nu mai suferim, nu avem nevoie de placeri. De aceea sustinem ca placerea este inceputul si telul unei vieti fericite. Placerea este, dupa noi, cel mai insemnat bun al naturii… Cand sustinem ca placerea este scopul suprem, nu ne gandim la placerile destrabalatilor si ale simturilor, asa cum pretind cativa nestiutori care combat si deformeaza invatatura noastra, ci ne referim numai la lipsa suferintelor fizice si psihice… Nu exista viata placuta fara intelepciune, onestitate si dreptate, iar acestea nu pot fi despartite de placere. Cine nu traieste rational, onest si drept, acela nu are o viata fericita.
Placerile sunt ca florile: dupa ce le atingi, se ofilesc.
Nu poate fi neplacere in sfortarea pe care o faci spre a produce placere altora.
Ne-ar fi placut mai mult, daca ne-ar fi fost mai putin pe plac.
Nu exista placere comparabila cu aceea de a intalni un vechi prieten, cu exceptia, poate, aceleia de a-ti face unul nou.
(O frumoasa duminica englezeasca)
© CCC
Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se intemeiaza pe adevar.
Placerea este trecatoare, nu fericirea.
(Interviu pentru Studio Magazine, iulie 2005)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.