Originea simbolului „a-rond”(@)
Acum omniprezent în adresele de e-mail (unde înseamnă “la”) simbolul „a-rond” (@) a devenit un simbol esențial al lumii digitale. Totuși, istoria sa este mult mai veche decât s-ar putea imagina. În spatele acestui mic caracter se află o istorie bogată care împletește scrierea medievală, comerțul internațional și invenția tehnologică.
Departe de a fi inventat odată cu computerele, semnul a traversat secolele în diverse forme și utilizări înainte de a fi adoptat de pionierii e-mailului. De unde provine mai exact acest simbol? De ce îl găsim pe tastaturi? Și cum a fost ales pentru adresele de e-mail? O istorie fascinantă însoțește simbolul @.
Când a apărut pentru prima dată semnul a-rond (at)?
Simbolul @ este mult mai vechi decât pare. Cele mai vechi forme cunoscute datează din Evul Mediu, în special în documentele franceze și spaniole de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Una dintre cele mai vechi apariții cunoscute se găsește într-un document al preotului din Ornans din 1391, unde apare un caracter grafic similar cu @. Aceasta ar fi o evoluție naturală a scrierii de mână sau a caligrafiei: în scrierea cursivă, linia menită să depășească o literă se îmbina treptat cu corpul literei „a”, înconjurând-o complet în cele din urmă.
O altă ipoteză curentă, dar dezbătută, urmărește simbolul până la o prescurtare a călugărilor medievali a prepoziției latine „ad” (care înseamnă „la” sau „spre”), folosită de călugării copiști pentru a economisi timp. Această fuziune grafică dintre „a” și „d” ar fi dat naștere unei forme timpurii a semnului “at”.
În cele din urmă, unii specialiști sugerează o origine și mai veche, datând din scrierea uncială (cu majuscule) din secolele al III-lea și al IV-lea. În această tradiție tipografică, simbolul ar fi început deja să prindă contur în jurul literei „a”, fără a avea încă semnificația pe care o cunoaștem astăzi.
Care este legătura dintre semnul a-rond și tranzacțiile comerciale?
Utilizarea simbolului @ a devenit mai sistematică în timpul Renașterii, în scrierile comerciale italiene și spaniole din secolele al XV-lea și al XVI-lea. Apare în corespondență, în registrele contabile și chiar în formule de datare, precum „a di…” în italiană. De asemenea, putea indica o rată a dobânzii în contractele de împrumut, sub formă abreviată.
Dar abia din secolul al XI-lea semnul a-rond s-a impus ca abreviere pentru o unitate de măsură iberică: arroba (unitate de măsură istorică pentru greutate și volum, folosită în țări vorbitoare de spaniolă și portugheză). Folosită în Spania, Portugalia și Catalonia, această unitate este echivalentă cu aproximativ 11 până la 15 kg, iar numele său derivă din cuvântul arab ar-rubʿ (الربع), care înseamnă „un sfert”. Ulterior, simbolul a devenit prescurtarea comercială pentru „la prețul de”.
Simbolul @ a devenit apoi logograma acestei unități, adică un simbol unic reprezentând un cuvânt complet, precum & pentru „și”. Acest simbol a trecut granițele cu schimburile comerciale și s-a integrat treptat în uzul european. Încă din 1088, semnul a-rond (@) este atestat în documentele spaniole. Apoi, în secolul al XVIII-lea, semnul a-rond s-a stabilizat în forma sa actuală în scrierea în limba engleză, în special în mediile comerciale.
Când și de ce a apărut pe mașinile de scris?
Semnul a-rond a câștigat o vizibilitate reînnoită în secolul al XIX-lea în Statele Unite, unde comercianții îl foloseau pe facturi. Acolo, se folosea „@”, în sensul de „la” sau „la prețul de”. De exemplu, o notație precum „2 scaune @ 20 USD” indică „2 scaune la 20 USD fiecare”.
Acest tip de utilizare practică i-a determinat pe producătorii de mașini de scris, începând cu anii 1880, să integreze semnul @ în tastaturile modelelor special concepute pentru uz comercial.
Simbolul @ a devenit astfel un element standard, chiar dacă rar folosit în scrierea de zi cu zi, și tocmai această raritate avea să-i schimbe destinul. Simbolul @ a apărut astfel pe primele tastaturi de computer, moștenit de la mașinile de scris, fără a avea încă o funcție numerică definită. Acest vid funcțional a atras atenția lui Ray Tomlinson.
Cum a reușit Ray Tomlinson să includă simbolul @ în istoria informaticii?
Anul 1971 a marcat un punct de cotitură decisiv: Ray Tomlinson, un inginer american, lucra la ARPANET, precursorul internetului. El căuta să trimită un mesaj între două computere la distanță, un experiment care avea să dea naștere e-mailului.
Pentru a separa numele utilizatorului de numele computerului în adresa de e-mail, avea nevoie de un caracter distinctiv, lizibil, lipsit de ambiguitate, care nu era utilizat pe scară largă în sistemele informatice, pentru a evita orice interferență tehnică. Simbolul „@” a fost alegerea evidentă: deja prezent pe tastatură, simbolizând „la” datorită conotației sale comerciale și neutilizat în limbajele de programare.
Prin această alegere, Tomlinson a conferit simbolului @ o acoperire globală și definitivă. De atunci, a devenit markerul universal pentru identificatorii digitali, stabilind chiar și cuvântul “at sign” (semnul at) în multe limbi. Este, de asemenea, recunoscut ca un obiect grafic în sine, inclus în colecțiile Muzeului de Artă Modernă (MoMA) din New York.
© CCC