Originea simbolurilor Crăciunului
Bradul de Crăciun
Unde s-a născut bradul de Crăciun?
Mult mai mult decât un simplu decor, bradul de Crăciun a devenit un adevărat simbol cultural în întreaga lume. Dar unde s-a născut bradul de Crăciun?
În lumea cinematografiei, fie că sunt filme pentru copii sau comedii romantice, bradul de Crăciun ocupă un loc central în jurul acestei celebre sărbători religioase. Într-adevăr, bradul de Crăciun întruchipează de foarte multe ori simbolul spiritului Crăciunului, la poalele căruia familia se adună și sărbătorește magia acestei sărbători. Iată de ce mulți realizatori de film îl împodobesc cu cele mai frumoase ornamente ale sale pentru a crea o atmosferă festivă și caldă specifică perioadei Crăciunului. Această importanță a bradului în filme reflectă un atașament profund față de tradiție, care transcende generațiile și culturile, încă de la nașterea bradului de Crăciun.
Când a început tradiția bradului de Crăciun și de unde a venit?
În Europa, primele urme ale unui pom de Crăciun datează din anul 1510, în Letonia. La acea vreme, bradul era împodobit de către vânzătorii de flori uscate și panglici, înainte de a fi ars solemn. Cu toate acestea, bradul de Crăciun așa cum îl cunoaștem astăzi a apărut în Alsacia în 1521. Această tradiție s-a dezvoltat mai ales în rândul protestanților, care au preferat această practică scenei Nașterii Domnului pentru a reprezenta Crăciunul și Nașterea Domnului. Treptat, această utilizare s-a răspândit în Germania și Scandinavia și apoi pe scară largă în toată Europa protestantă. În Franța, a devenit mai răspândită în 1738, la Versailles, iar în Anglia, în 1841, datorită Prințului Albert, soțul Reginei Victoria.
Ce simbolizează bradul tradițional de Crăciun?
Bradul de Crăciun este bogat în simboluri, precum cele ale vieții și renașterii, dar și ale luminii, chiar și în miezul iernii. Pentru creștini, bradul amintește de pomul cunoașterii binelui și a răului, precum și pomul Nașterii Domnului. Decorațiunile sale tradiționale, precum globurile și ghirlandele, adaugă un caracter festiv și estetic legendei Crăciunului. Dar, din punct de vedere biblic, globurile ar putea reprezenta roadele Grădinii Edenului, în timp ce steaua așezată în vârful ei simbolizează steaua Betleemului care i-ar fi călăuzit pe înțelepți către Iisus Hristos după nașterea sa.
Istorie și tradiție: care este legenda din spatele bradului și a lui Moș Crăciun?
Legenda Crăciunului asociază strâns bradul de Crăciun și pe Moș Crăciun, două figuri centrale și de nedespărțit ale sărbătorilor de sfârșit de an. Printre celelalte legende care gravitează în jurul acestei sărbători religioase, povestea Sfântului Nicolae, strămoșul lui Moș Crăciun, este foarte prezentă.
Într-adevăr, Sfântul Nicolae era un episcop care oferea daruri celor mai defavorizați copii în luna decembrie. De-a lungul timpului, această figură binevoitoare și caritabilă s-a transformat treptat în Moș Crăciun. De acum încolo, în preajma bradului copiii își lasă pantofii și dorințele, în speranța de a găsi cadourile preferate lăsate de Moș Crăciun la poalele bradului.
Toată lumea așteaptă Crăciunul cu nerăbdare, dar știți de unde vin tradițiile din 25 decembrie? Să începem cu povestea cadourilor. La romani, sărbătoarea Saturnaliilor era ocazia de a face schimb de mici cadouri. Mai ales figurine din lut ars și din ceară. Începând din secolul al XII-lea, a apărut tradiția Sfântului Nicolae care aduce bomboane copiilor cuminți. Apoi, în secolul al XIX-lea, copiii primeau o portocală, semnul prosperității în acea vreme. Odată cu apariția societății de consum, jucăriile au preluat controlul. Dar pentru a pune cadourile era nevoie de un brad!
Bradul nu are ca origine o sărbătoare religioasă, ci un ritual păgân. Pentru a sărbători solstițiul de iarnă tradiția cerea împodobirea unui copac. În Franța, prima referință la un brad de Crăciun datează din 1521 într-un sat din Alsacia. Până în secolul al XIX-lea, bradul de Crăciun nu era decorat cu globuri, ci cu fructe de sezon! Apoi, un sticlar german a avut ideea de a crea globuri reutilizabile.
Butucul de Crăciun asigura căldura și protecția țăranilor din Evul Mediu. Cu mult înainte să devină celebrul desert, Buturuga de Crăciun, în secolul al XIX-lea.
Dar ciorapii? Iar Sfântul Nicolae! El ar fi pus monede de aur în ciorăpeii fetițelor sărace. Aurul la poalele bradului a devenit rar, dar nu și cadourile.
De unde provin simbolurile Crăciunului?
Originea simbolurilor Crăciunului
Darurile
Strămoșii darurilor se numeau “strennes” și erau cadouri de Anul Nou în Roma antică. În acea perioadă, poetul Ovidiu vorbea deja despre dulciurile (smochine, miere și curmale) oferite de Anul Nou ca fiind de bun augur. Cuvântul “strennes” ar putea proveni de la numele zeiței romane a sănătății Strena, care era sărbătorită pe 1 ianuarie. Inițial un simplu dar de plante norocoase, acestea s-au dezvoltat rapid sub Imperiul Roman, constând în donații de alimente, apoi de îmbrăcăminte, bani, obiecte prețioase, mobilier…
Cadoul de Crăciun a apărut în secolul al XIX-lea: a însoțit ascensiunea magazinelor universale și a practicilor comerciale precum cataloagele de Anul Nou și afișele publicitare.
Scrisoarea către Moș Crăciun
Povestea începe în 1897, în Statele Unite, când un jurnalist de la New York Sun a răspuns la scrisoarea unei fetițe pentru a o liniști despre existența lui Moș Crăciun. Apoi au fost create asociații pentru a răspunde scrisorilor primite de la micii americani. În 1962, oficiul poștal francez a luat inițiativa. Pediatrul Françoise Dolto a scris apoi modelul răspunsului lui Moș Crăciun pentru copii.
Coronița de Advent
Născută în Germania în secolul al XVI-lea, coronița vegetală de Advent a fost adoptată în anii 1930 în Franța, catolicii având o viziune vagă asupra acestei tradiții protestante. Lumânările (trei violet pentru penitență și una albă pentru lumină) simbolizează cele patru duminici care preced data de 25 decembrie. Cât despre coronița fixată pe ușă în semn de bun venit, aceasta ar fi de origine anglo-saxonă.
Globurile
Decorațiunile pentru brad sunt de origine germanică. Împodobit anterior cu fructe – în special cu mere – bradul de Crăciun este împodobit cu globuri de sticlă încă din secolul al XIX-lea. Primele erau suflate și pictate manual în Lauscha, un orășel din pădurea din landul Turingia, Germania, apoi în estul Franței, în Goetzenbruck, în Moselle, departament în estul Franței.
Bradul de Crăciun
Originile sale germanice datează din Evul Mediu, așa cum atestă un document din 1419 păstrat la Freiburg, Elveția. Obiceiul bradului s-a răspândit în estul Franței, dar a rămas mult timp necunoscut în restul țării. Abia din anii 1940 bradul a apărut în piețe și în casele oamenilor.
Calendarul de Advent
Acum, se pot găsi de toate în aceste calendare: ciocolată, jucării, ceaiuri… și chiar și biscuiți pentru câini! Cu toate acestea, este o tradiție creștină, născută în Germania în secolul al XIX-lea. În familiile protestante, între prima duminică a Adventului și 25 decembrie, copiii vedeau în fiecare zi o imagine religioasă în așteptarea nașterii lui Isus.
Târgul de Crăciun
Documentele istorice menționează Târgul din Viena (Austria) din 1278 și Târgul din München (Germania) în 1310. La Strasbourg (Bas-Rhin, departament din estul Franței, situat în Alsacia), Târgul de Crăciun datează din secolul al XVI-lea. Se ținea de la Sfântul Nicolae, 6 decembrie, și dura doar câteva zile. De atunci, în marile orașe au apărut cabane din lemn, cu standuri care vindeau delicatese și mici obiecte ca suvenir.
Vitrinele magazinelor
Vitrinele magazinelor au contribuit la crearea ceremoniei de cadouri, indică sociologul Martyne Perrot în lucrarea Cadoul de Crăciun. Istoria unei invenții (editura Autrement, 2013). Magazinele din New York au fost precursoarele obiceiului împodobirii vitrinelor încă din 1880. La Paris, în 1893, supermagazinul Le Bon Marché, din arondismentul 7 al Parisului, a recreat o scenă de patinaj într-o vitrină. Operațiunea a fost rapid imitată de concurenții săi, cu decorațiuni de Crăciun și peisaje înzăpezite încântând copiii.
Puloverul de Crăciun
Puloverul tradițional tricotat de bunica, care a devenit un obiect de îmbrăcăminte în masă în anii 1980, a revenit în buticurile de modă. De culoare roșie sau verde, prezintă brazi, reni, fulgi sau oameni de zăpadă. Și dacă este de origine anglo-saxonă, puloverul de Crăciun își are astăzi Ziua Mondială a Puloverului de Crăciun pe 20 decembrie! Considerat un kitsch, unii au numit-o Ziua Mondială a Puloverului Urât de Crăciun!
Butucul de Crăciun
Arderea unui buștean în șemineu este în primul rând un ritual păgân ancorat în Europa pentru a invoca recolte roditoare. Se spune că patiseria a apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Buturuga de Crăciun a devenit un desert după inventarea cremei de unt în anii 1870”, explică Nadine Cretin în lucrarea Festivaluri de masă și tradiții alimentare, 2015.
Alsacia preferă Guguluf, iar Provence cele 13 deserturi (fructe uscate, cei 4 „cerșetori” – migdale, nuci, alune, smochine, curmale, stafide; nuga; prăjituri din aluat sau foietaj cu diverse umpluturi dulci (pompe); calissons – prăjituri în forma de romb, cu pastă de fructe confiate (în special pepene galben și portocale) și migdale măcinate, acoperite cu un strat subțire de glazură regală; fructe proaspete).
Ieslea sau scena Nașterii Domnului
Reproduceri în miniatură ale nașterii lui Hristos au apărut în biserici în secolul al XVI-lea în Praga. În secolul următor, au ajuns în case, mai întâi în Italia, apoi în Provence, odată cu apariția figurinelor în secolul al XIX-lea. Pe lângă Iisus, Maria, Iosif, cei trei magi, măgarul și boul, aceste figurine de lut reprezintă locuitorii satului aducându-și ofrandele.
© CCC