Otilia Cazimir

Otilia Cazimir, pe numele real Alexandra Gavrilescu, 12 febr. 1894 – 8 iun. 1967, scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită “poeta sufletelor simple”, cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. A trăit 73 de ani.

Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul, „dezagreat de ea”, i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă…”

A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

Alexandrina Gavrilescu s-a născut la Cotul Vameşului, jud. Neamţ, și  a fost cel de-al cincilea copil al învățătorilor Ecaterina (n. Petrovici) și Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal, iar în anul 1898 familia s-a mutat la Iași, „oraș în care va trăi întreaga viață” și unde a urmat școala, liceul, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar fără a susține examenul de licență.

A fost descoperită ca poetă de Garabet Ibrăileanu. A debutat în anul 1912 în revista Viața românească, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația Însemnări ieșene. Cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre, i-a fost publicat în anul 1923, la Editura “Viața Românească”, a urmat volumul de versuri “Fluturi de noapte” , Editura “Cartea Românească”, 1927, carte premiată de Academia Română și de comitetul “Femina Vie- Heureuse” de la Paris, cu premiul Femina.

A colaborat cu publicațiile Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea-bazar săptămânal , Bilete de papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară, Cronica și altele[5].

Între anii 1937 – 1947 a fost inspector al teatrelor din Moldova, iar din anul 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică.

A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).

Pentru bogata sa activitate literară a primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937), Premiul Societatea Scriitorilor Români (1942), Ordinul Muncii cl. ? (1954), cl. I (1964).

Opera sa a fost rezumată în termenii următori: „lirică elegiacă, fantezistă, sentimentalistă și discret umoristică”.

George Călinescu afirmă: „Remarcabilă este Otilia Cazimir și în schițele în proză, mici instantanee, drame în miniatură […] în același spirit evocator și discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu, Hogaș și Ionel Teodoreanu.”

Opere principale:

Poezii: Lumini şi umbre, 1923, volum de debut; Cronici fanteziste şi umoristice, 1930; Versuri, 1957;

Proză de evocare: Prietenii mei scriitorii, 1960;

Literatură pentru copii: Baba Iarna intră-n sat, 1954.

A  tradus şi a stilizat din Kuprin, Gogol, Bubennov, Mihalkov, Cehov, Kataev, Maupassant ş.a.