Pablo Neruda

Pablo Neruda, pseudonimul literar al lui Ricardo Eliecer Neftalí Basoalto Reyes, 12 iul. 1904 – 23 sept. 1973, poet, scriitor, diplomat, politician și gânditor chilian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură in 1971. A trait 69 de ani.

S-a inspirat in alegerea pseudonimului sau literar după numele poetului ceh, Jan Neruda.

Neruda a devenit un poet cunoscut inca din perioada adolescentei. A scris in diverse stiluri, inclusiv poezii suprarealiste, epopei istorice, manifeste politice deschise, proza autobiografica, poeme de dragoste pline de erotism, precum cele din volumul publicat in 1924, intitulat Douazeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Scria adesea cu cerneala de culoare verde, simbolul personal pentru dorinta si speranta ce transpar din poezia sa.

Romancierul columbian Gabriel García Márquez l-a numit candva “cel mai mare poet din secolul XX al tuturor limbilor”.

Opere principale:

Crepuscular, 1923; Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde, 1924;  Încercarea omului infinit, 1925; Omul entuziast, 1933; Reședința pe pământ, 1933; În inimă, Spania, 1937; Un cânt pentru Bolivar, 1941; Cânt general, 1950; Să se trezească pădurarul, 1950; Versurile căpitanului, 1952; Strugurii și vântul, 1954; Ode elementare, 1954; Noi ode elementare, 1956; A treia carte de ode, 1957; Opere complete, 1957; Navigări și întoarceri, 1959; O sută de sonete de dragoste, 1959; Cânt de vitejie, 1960; Cânturi ceremoniale, 1961; Puteri depline, 1962; Memorii din insula Neagră, 1964; Spada arzândă, 1970; Pietrele cerului, 1970; Geografia nerodnică, 1972; Incitație la nixonicid și elogiu revoluției chiliene, 1973.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.