Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Pablo Neruda

Pablo Neruda, pseudonimul literar al lui Ricardo Eliecer Neftalí Basoalto Reyes, 12 iul. 1904 – 23 sept. 1973, poet, scriitor, diplomat, politician și gânditor chilian. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1971. A trăit 69 de ani.

S-a inspirat în alegerea pseudonimului său literar după numele poetului ceh, Jan Neruda.

De origini modeste, poetul chilian Pablo Neruda, a început să scrie încă din adolescență și a publicat prima sa colecție Crepuscular în 1923, la 19 ani, devenind un poet cunoscut.

A condus simultan o carieră literară și politică: viața sa a fost marcată de călătorii și exil. Din 1927, Pablo Neruda a ocupat mai multe posturi consulare și a fost ales senator pentru provinciile miniere din nordul statului Chile în 1945.

Fiind comunist, persecuțiile președintelui Republicii, Gabriel González Videla, l-au forțat să-și părăsească țara.

În 1970, a fost numit ambasador în Chile de către președintele socialist Allende.

În 1971, a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru o operă poetică colosală, impregnată de luptă politică și revoltă cu “Cânt general” (1950), dar și cu un lirism delicat cu „Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde”, (1924).

A scris în diverse stiluri, inclusiv poezii suprarealiste, epopei istorice, manifeste politice deschise, proză autobiografică, poeme de dragoste pline de erotism, precum cele din volumul publicat în 1924, intitulat Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Scria adesea cu cerneală de culoare verde, simbolul personal pentru dorința și speranța ce transpar din poezia sa.

S-a stins din viață la scurt timp după lovitura militară din septembrie 1973 care a răsturnat guvernul socialist și a instaurat dictatura lui Pinochet.

Pablo Neruda rămâne poetul pământului și al iubirii. Romancierul columbian Gabriel García Márquez l-a numit candva “cel mai mare poet din secolul XX al tuturor limbilor”.

Opere principale:

Crepuscular, 1923; Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde, 1924;  Încercarea omului infinit, 1925; Omul entuziast, 1933; Reședința pe pământ, 1933; În inimă, Spania, 1937; Un cânt pentru Bolivar, 1941; Cânt general, 1950; Să se trezească pădurarul, 1950; Versurile căpitanului, 1952; Strugurii și vântul, 1954; Ode elementare, 1954; Noi ode elementare, 1956; A treia carte de ode, 1957; Opere complete, 1957; Navigări și întoarceri, 1959; O sută de sonete de dragoste, 1959; Cânt de vitejie, 1960; Cânturi ceremoniale, 1961; Puteri depline, 1962; Memorii din insula Neagră, 1964; Spada arzândă, 1970; Pietrele cerului, 1970; Geografia nerodnică, 1972; Incitație la nixonicid și elogiu revoluției chiliene, 1973.

biografie
opere
Pablo Neruda

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.