Paul Léautaud

---

Paul Léautaud, 18 ian. 1872 – 22 febr. 1956, născut în Paris, scriitor și critic de teatru francez pentru revista Mercure de France, semnându-și recenziile, adesea caustice, cu pseudonimul Maurice Boissard. A trăit 84 de ani.

Născut dintr-un tată actor și sufletor la Teatrul Comédie-Française, Paul Léautaud a fost abandonat la cinci zile după naștere de mama sa, cântăreață de operetă, care și-a preferat prietenii de la cabaretul Folies-Bergères. Părăsit de mamă, a fost crescut de tatăl său, Firmin. Cei doi locuiau la nr. 13 și mai târziu în nr. 21 din Rue des Martyrs, în Courbevoie. „Pe vremea aceea, tatăl meu cobora la cafenea în fiecare dimineață, înainte de prânz. Avea treisprezece câini. Se plimba pe rue des Martyrs cu câinii lui și ținea în mână un bici pe care nu îl folosea pentru câini.”

Marie Pezé, servitoarea tatălui său, a avut grijă de copil, luându-l adesea în mansarda ei, unde micuțul Paul se simțea mai fericit decât acasă la tatăl său.

Léautaud a devenit interesat de Teatrul Comédie-Française unde era luat de tatăl său și rătăcea pe coridoare și în culisele teatrului. Tatăl său s-a recăsătorit și a avut un alt fiu, Maurice.

A făcut școala elementară la școala municipală din Courbevoie unde l-a cunoscut pe viitorul bibliograf și erudit Adolphe van Bever. În adolescență, era pasionat de poezie și la douăzeci de ani l-a descoperit pe Stendhal.

Cu o mamă absentă, un tată indiferent și adesea violent, care refuza să cheltuiască bani pentru el, în 1887, Paul Léautaud, în vârsta de 15 ani, s-a mutat la Paris unde a avut diverse mici slujbe pentru a supraviețui, înainte de a intra să lucreze la cotidianul La République française în 1889.

“Opt ani am mâncat la prânz și la cină brânză de patru bănuți, o bucată de pâine, un pahar cu apă, puțină cafea. Sărăcia, nu m-am gândit niciodată la asta, nu am suferit niciodată de ea.”

În 1893 și-a început Jurnalul, pe care l-a ținut până în 1956 și al cărui prim volum a fost publicat în 1954.

În 1894, Léautaud a devenit funcționar într-un birou de avocatură, firma Barberon de la 17 quai Voltaire.

Autodidact, s-a educat singur citind mari autori seara târziu. Era atras de scrisorile pe care le citea până noaptea târziu: Barrès, Renan, Taine, Diderot, Voltaire și Stendhal.

„Am învățat de unul singur, singur, fără nimeni, fără reguli, fără direcție arbitrară, ce îmi plăcea, ce m-a sedus, ce corespundea naturii minții mele.”

A devenit cunoscut în cercurile literare din 1903 cu lucrarea Prietenul (Le Petit Ami), iar publicului larg abia în 1950 după interviurile sale radiofonice cu Robert Mallet care l-au făcut celebru și a publicat puțin, având oroare de „literatura de consum” (literatura de divertisment).

Din 1902 până în 1907 s-a ocupat de lichidarea moșiilor cu un administrator judiciar, domnul Lemarquis, rue Louis-le-Grand.

Pentru a avea libertatea de a scrie ceea ce îi plăcea, a acceptat, în 1908, o slujbă prost plătită ca secretar al revistei Mercure de France. Responsabil – doar pentru o vreme – de cronica dramatică sub pseudonimul „Maurice Boissard”, a devenit cunoscut pentru franchețea, spiritul ironic și subversiv. Aceeași rubrică o asigura şi pentru revistele literare NRF (La Nouvelle Revue Française) şi Nouvelles Littéraires.

Solitar și retras, preferând compania animalelor mari și mici, Paul frecventa, totuși, cercurile literare și intelectuale pariziene.

Detestînd povestirile fictive, pentru scriitor, viața și scrisul se reuneau și nu înceta să-și observe contemporanii, transformând ceea ce trăia în material literar, transcriindu-și convingerile într-un stil direct și adesea acerb.

Jurnalul său, împărțit în două părți „Journal Littéraire” și „Journal Particulier”, a fost publicat în nouăsprezece volume, din 1954 până în 1956, cu câteva zile înainte de moartea sa.

Opere principale:

Poeții de azi (Poètes d’Aujourd’hui) [1880-1900], 1900, piese selectate însoțite de notificări biografice și un eseu bibliografic cu Adolphe van Bever, Mercure de France; Prietenul (Le Petit Ami), 1903; Teatrul lui Maurice Boissard: 1907-1923 (Le Théâtre de Maurice Boissard), 1926; Hobby (Passe-Temps),1928; 1942: Însemnări regăsite, 1942 (Notes retrouvées), „Luni, 25 august 1941, sortând prin hârtii vechi, am găsit o serie de însemnări pe care le-am uitat complet. Nu știu dacă le-am folosit, sau dacă sunt la locul lor în „Jurnalul meu”. Le grupez aici în ordinea datelor (din 1927 până în 1934).»; Teatrul lui Maurice: 1907-1923 (Le Théâtre de Maurice Boissard), 1943; Marly-le-Roy și împrejurimi (Marly-le-Roy et environs), 1945; Interviuri cu Robert Mallet (Entretiens avec Robert Mallet), 1951; Jurnal literar din 1954 până în 1966, 19 volume (Journal littéraire), 1954; In Memoriam, 1956; Scrisori către mama mea (Lettres à ma mère), 1956; Molima. Jurnal privat 1917-1930 (Le Fléau. Journal particulier), 1956; Iubiri (Amours), 1958; Teatrul lui Maurice Boissard: 1915-1941, vol. 2 (Le Théâtre de Maurice Boissard : 1915-1941 (tome 2)), 1958; Bestiar (Bestiaire), 1959; Poezii (Poésies), 1963; Mica lucrare neterminată (Le Petit ouvrage inachevé), 1964; Scrisori către Marie Dormoy (Lettres à Marie Dormoy), 1966; Jurnal literar (Journal littéraire), 1968; Jurnal privat 1933 (Journal particulier 1933),1986; Corespondența lui Paul Léautaud. Vol. 1, 1878-1928, culeasă de Marie Dormoy, 2001; Corespondența lui Paul Léautaud. Vol. 2, 1929-1956, culeasă de Marie Dormoy, 2001; Cronica poetică (Chronique poétique), 2004; Jurnal privat 1935, 2012.