Paul Verlaine

Paul Verlaine, 30 mar. 1844 – 8 ian. 1896, născut în Metz, Franța, poet simbolist francez, unul dintre cei mai citiți poeți francezi. A trăit 52 de ani.

Poetul liric francez Paul Verlaine a fost asociat pentru prima dată cu parnasienii și cunoscut mai târziu ca lider al simboliștilor. Împreună cu Stéphane Mallarmé și Charles Baudelaire a format așa-numiții Decadenți.

Fiu al unui ofițer napoleonian, Paul Verlaine a studiat la Paris la Liceul Bonaparte. A lucrat apoi la primăria capitalei. Nerezonând cu această profesie, a frecventat cafenelele și poeții lor și a început idila sa cu alcoolul. Această companie l-a încurajat să scrie primele sale versuri, impregnate de melancolie, unde se amestecă prețiozitatea și personajele comediei dell’arte (Petreceri galante, 1869).

În 1870, a cunoscut-o pe Mathilde Mauté, cu care s-a căsătorit. A scris pentru ea colecția Cântecul cel bun (La Bonne Chanson).

În 1871, l-a întâlnit pe Arthur Rimbaud, care a exercitat asupra lui o asemenea fascinație încât și-a sacrificat căsnicia și a fugit în Anglia împreună cu el. O dispută apărută între ei, l-a constrâns să-l împuște pe tânărul poet cu un revolver. Condamnat pentru că era invertit, Verlaine a petrecut doi ani în închisoare, unde a scris majoritatea colecțiilor Romanțe fără cuvinte (1874) și Înțelepciune (1881), cu muzicalitatea lor izbitoare.

Întors la Paris, s-a cufundat din nou în alcoolism. Moartea mamei sale în 1886 l-a condamnat la sărăcie, în ciuda admirației simboliștilor.

Opere principale:

– volumele de versuri: Poeme saturniene, 1866; Petreceri galante, 1869; Cântecul cel bun, 1870; Romanțe fără cuvinte, 1874; Înțelepciune, 1881; Odinioară și altădată, 1882; Arta poetică, 1882; Iubire, 1888; Elegii, 1893 etc.

– volum în proză, Poeții blestemați, 1884.