Petre Ţuţea

Petre Ţuţea, 6 oct. 1902 – 3 dec. 1991, eseist şi om politic, unul dintre marii gânditori din interbelic, supranumit Socrate al României. A trăit 89 de ani.

Petre Ţuţea s-a născut în satul Boteni, Muscel, județul Argeş, în familia unui preot.

A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj şi Universitatea Humboldt din Berlin, unde a studiat formele de guvernământ. A terminat ca doctor în economie politică şi drept și a devenit discipol al lui Nae Ionescu.

După întâlnirea cu Nae Ionescu devine legionar ca opţiune politică. A fost șef de secţie la Ministerul Economiei Naţionale, Biroul propagandă (1936–1939), şi şef de secţie la Ministerul Comerţului Exterior (1940), şef de secţie în Ministerul Războiului (1940–1944).

A colaborat la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul Cuvântul condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu, unde a scris numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică.

Fondator al revistei Stânga. Linia generală a vremii (1932), alături de Traian Herseni, Mihai Ralea, Petru Comarnescu şi Petre Pandrea.

A făcut de două ori închisoare politică (1948–1953, 1956–1964), mai ales la Aiud.

După venirea comuniştilor la putere, a fost arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate.

Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra.

A fost promovat, în mod special, după 1989, de Gabriel Liiceanu.

S-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti, în timp ce era intervievat de un grup de reporteri.  “Ce înseamnă un om de dreapta?” este întrebat filosoful pe patul de moarte, iar  Petre Țuțea răspunde: “Român absolut, asta înseamnă!”

Opere principale:

Manifestul revoluţiei naţionale, 1998, postum; Reformă naţională şi cooperare, 2001, postum; Anarhie şi disciplina forţei, 2002, postum.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.