Pierre Corneille, 6 iun. 1606 – 1 oct. 1684, mare dramaturg francez, supranumit “Marele Corneille” sau “Corneille cel Mare”. A trait 78 de ani.
Fiu al marii burghezii purtătoare de robă, Pierre Corneille a urmat studii strălucite la Colegiul Iezuit din Rouen, pe atunci numit Colegiul Bourbon, condus de iezuiți. Era un elev talentat și a terminat cursul de retorică la vârsta de 14 ani, obținând premii pentru elocvență latină (1618 și 1620).
După studiile de drept, urmând tradiția bunicului și tatălui său, a fost consilierul regelui, la Rouen, 1628-1650, și a deținut funcția de avocat general, la masa de marmură din Sala pașilor pierduți a Palatului de Justiție, timp de douăzeci de ani, dar s-a îndreptat spre literatură, la fel ca mulți absolvenți de drept ai timpului său.
A devenit cunoscut și apreciat pentru prima dată datorită comediilor sale, precum Mélite (Melita) în 1629, La Place Royale (Piața Regală) în 1634.
Apoi a fost remarcat de Richelieu care i-a asigurat plata unei pensii. Această asociere s-a încheiat odată cu piesa Cidul (Le Cid), care a câștigat gloria națională a lui Corneille și a inaugurat o serie de capodopere.
Dacă Corneille a fost abandonat mai târziu în favoarea rivalului său Racine și a murit în indiferență și în cea mai mare lipsă, este considerat astăzi fondatorul teatrului clasic francez.
Lucrările sale în stil oratoric și limpede reunesc personaje eroice excepționale confruntate cu situații la fel de excepționale. Deoarece Corneille a crezut în responsabilitatea omului, personajele sale nu sunt niciodată copleșite de pasiune, ci sunt ghidate de rațiunea lor.
Opere principale:
– tragedii: Cidul, 1636; Horatiu, 1640; Cinna, 1640; Polyeucte, 1643.
– comedii: Melita, 1629; Piața Regală, 1634.
Când fără riscuri ai învins, lipsit de glorie îţi va fi triumful.
Fugim de acela caruia ii datoram prea mult.