Pierre Larousse

---

Pierre Larousse, pe numele complet Pierre-Athanase Larousse, 23 oct. 1817 – 3 ian. 1875, născut în Toucy, Franța, gramatician, lexicograf și enciclopedist francez. A trăit 58 de ani.

A publicat multe dintre lucrările educaționale și de referință remarcabile ale secolului al XIX-lea din Franța, inclusiv Marele Dicționar Universal al secolului al XIX-lea (Grand Dictionnaire universel du XIXe siècle), 15 vol., 1866–76; suplimente 1878 și 1890, o enciclopedie cuprinzătoare de valoare durabilă.

Fiul unui fierar, încă din copilărie, Pierre Larousse a avut un gust foarte pronunțat pentru lectură. La șaisprezece ani, a obținut o bursă de la universitate pentru a-și finaliza pregătirea la Versailles. După studiile la Versailles, s-a întors la Toucy ca profesor de școală. Astfel, la doar douăzeci de ani, tânărul a preluat conducerea școlii primare superioare din orașul natal.

Dorind să se desprindă de rutina educației tehnice, Pierre Larousse a creat un nou sistem educațional pentru a menține mintea elevului în suspans, dezvoltând în același timp simțul creativității. Proiectul s-a maturizat la Paris, timp de opt ani. Astfel, în 1840 a plecat la Paris, întreținându-se modest în timp ce își începea cercetările.

Din 1849, a scris un număr considerabil de manuale pedagogice care i-au punctat întreaga carieră. Tema principală: să insufle elevului un spirit critic acordându-i un rol activ și făcând apel la spiritul său de reflecție.

Prima sa lucrare, un manual al vocabularului de bază, a fost publicată în 1849, urmată la scurt timp după aceea de un flux constant de gramatici, dicționare și alte manuale pe care le scrisese, publicate de propria sa editură după 1852.

În 1852, a fondat, împreună cu Augustin Boyer, o librărie clasică de editură, librăria Larousse et Boyer, care a cunoscut un succes rapid.

Succesul a fost imediat și i-a asigurat o bază financiară pentru Marele Dicționar, care a fost publicat în părți bilunare pe parcursul a 11 ani. Lucrarea era impregnată de atitudinea lui Larousse de progresism științific: Larousse a încercat să răspândească toate atitudinile științifice nou dezvoltate, chiar și atunci când acestea nu erau acceptabile în mod convențional. „Prima mea ambiție a fost să învăț copiii”, a scris el; „Am vrut să continui încercând să învăț pe toată lumea despre orice.”

Din 1866, Pierre Larousse a găsit timpul necesar pentru a se dedica dezvoltării „Marelui Dicționar Universal al secolului al XIX-lea”, un proiect colosal la care a lucrat până la moartea sa, în 1875, cu o judecată foarte personală, precum și cu o energie constantă.

Opere principale:

Marele Dicționar Universal al secolului al XIX-lea (1866-1876, 15 volume + două suplimente în 1878 și 1888); Lexicologia școlară, 1857.

Altele:

Tratat complet de analiză gramaticală, 1850; Grădina rădăcinilor grecești, 1858; Grădina rădăcinilor latine, 1860; Flora latină a doamnelor și a oamenilor de lume, sau cheia citatelor latine pe care le întâlnim frecvent în operele scriitorilor francezi, 1861; Flori istorice ale doamnelor și oamenilor din lume, cheie pentru aluziile la fapte și cuvinte celebre care sunt frecvent întâlnite în lucrările scriitorilor francezi, 1862, Noul Dicționar, ilustrat; Dicționar complet, ilustrat; Școala Normală, jurnal de educație și instruire, colecție completă formată din treisprezece volume care pot fi considerate ca biblioteca de predare practică în școală și în familie; Metoda lexicologica de citire, cu 31 de viniete caracteristice; Mica enciclopedie a vârstei tinere; Mică gramatică lexicologică a primei vârste; Lexicologia școlară, curs complet în limba și stilul francez împărțit în trei ani: Anul I: Gramatică lexicologică elementară, Anul II: Gramatică completă, sintactică și literară, Anul trei: gramatica superioară; Exerciții de ortografie și sintaxă; Cartea permutărilor; Dictări despre istoria Franței; Tratat complet de analiză și sinteză logică; ABC-ul stilului și compoziției; Firimituri lexicale; Curs lexicologic de stil; Arta scrisului; Noul tratat de versificație franceză; Gramatica literară; Mica floră latină; Femeia sub toate aspectele ei; Monografia câinelui; Joia profesorilor, cu Alfred Deberle; Comoara poetică, cu Boyer.