Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.
Thomas Hobbes, Leviatanul (1651)
Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu.
Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții.
Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit.
Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare.
Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă.
© CCC
Fericirea e un lucru ciudat. Oamenii care n-au cunoscut-o niciodată s-ar putea să nu fie, de fapt, nefericiți.
(Doamna Parkington)
© CCC
A scrie este adevarata placere; a fi citit este doar o placere superficiala.
(Jurnalul unei scriitoare)
© CCC
Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.
Pure and simple, balance is happiness.
Pur si simplu, echilibrul inseamna fericire.
Frederick Lenz
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.