Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Pliniu cel Tânăr


Plinius sau Pliniu cel Tânăr, în latină, Gaius Plinius Caecilius Secundus, cunoscut drept Plinius Minor, Plinius Secundus Minor/Iunior, 61/62 – 113, scriitor și administrator roman, nepotul matern al lui Plinius cel Bătrân (Plinius Maior).

Nepotul lui Pliniu cel Bătrân, Pliniu cel Tânăr a fost educat de acesta. După studii la Como și apoi la Roma, a devenit avocat și a intrat în ordinul senatorial. A îndeplinit apoi mai multe funcții: chestor, tribun al plebei, pretor și apoi prefect al vistieriei militare.

Numit consul („consul suffectus”) în anul 100 și proconsul în Pont și Bitinia în anii 112 – 113, a atins apoi culmea onorurilor, devenind prieten cu Tacit și apropiat al împăratului Traian.

Ca senator, a devenit liderul unei ideologii politice neobișnuite: dorea să aducă interesele senatoriale mai aproape de cele ale împăratului. „Panegiricul lui Traian”, un discurs ținut la numirea sa în consulat, este un elogiu al împăratului Traian și o capodoperă retorică interesantă pentru conținutul său istoric și politic.

Opera epistolară este și ea o sursă prețioasă ce permite înțelegerea administrației romane a vremii, precum și catastrofa de la Pompei.

Plinius cel Tânăr este autorul lucrării Epistole (Epistulae), cultivate ca gen literar (genul epistolar) şi grupate de el în zece cărţi, cu tematică diversă: discuţii cu prietenii, descrierea unor activităţi culturale (lecturile publice sau personale, recenzarea unor cărţi), erupţia Vezuviului, persecutarea creştinilor, activităţi legate de însărcinarea sa de guvernator al Bitiniei şi Pontului.

Scrisorile se disting prin eleganţa stilului, delicateţea sufletească şi rafinamentul intelectual ale autorului.

Plinius cel Tânăr a impus ca gen literar în literatura latină şi panegiricul, discurs laudativ compus în cinstea împăratului Traian, Panegyricus Traiani (Panegiricul lui Traian).

Opera literară a lui Pliniu cel Tânăr rămâne o sursă bogată de informații despre perioada romană.

Opere principale:
Epistole, scrisori personale, în 9 cărți, publicate în perioada 100-109 (sau 97-110).

***

Panegiric ( pl., panegirice): discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc.; laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.