O poemă... după mine, trebuie să conţină tot: supărare, suferinţi, lăcrămi, disperări, dezgustări, scepticism, filosofie, credinţă, ironie, amor, înţelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie însăşi inima omului. Totul trebuie să întâlnească într-însa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa cum este în viaţa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înţeleg eu prin o poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acuma, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.
Poezia e un element esential al omului.
Rătăceam precum un nor singuratic
Ce plutește în înălțimi peste dealuri și văi,
Când, deodată, am văzut o mulțime,
O puzderie de narcise aurii;
Pe lângă lac, pe sub copaci,
Unduindu-se și dansând în adierea vântului.
O mare de flori ca stelele ce strălucesc
Și sclipesc de-a lungul Căii Lactee,
Se întindeau în rânduri nesfârșite
De-a lungul marginii unui golf:
Zece mii am văzut dintr-o privire,
Unduindu-și corolele în dans sprințar.
Valurile din jurul lor dansau; dar ele
Întreceau în frumusețe strălucirea valurilor:
Un poet n-ar putea fi mai încântat,
Decât într-o astfel de însoțire însuflețită:
Le-am privit - le-am privit îndelung - și m-am gândit
Ce comoară de frumusețe mi-a oferit acest spectacol:
Adesea, când mă-ntind pe pat,
Fără să mă gândesc la nimic sau meditând,
Ele strălucesc în acel ochi interior
Care este fericirea singurătății;
Și apoi, inima mea e copleșită de plăcere
Și dansează cu narcisele aurii.
(Rătăceam precum un nor singuratic / I Wandered Lonely as a Cloud)
Copyright © CCC Published on: Apr 8, 2019
Poezia este suflul si spiritul cel mai nobil al intregii cunoasteri […] Ea este nemuritoare ca si inima omului.
© CCC
Nu poti găsi nicăieri poezie dacă nu o porti in tine insuti.
© CCC
Poezia e o taina si o lucrare de sine statatoare.
Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi.
Nu vom jeli a florii măreţie,
Putere vom găsi în amintirea-i vie.
Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii,
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară.
(Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării)
(Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)
***
What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;
(Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)
Caci poezia este steaua
Ce conduce la Dumnezeu regi si pastori.
(Razele si umbrele)
© CCC
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.Accept Read More Privacy & Cookies Policy
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.