Povestea si originea lui Mos Craciun
Moş Crăciun este un personaj legendar si mitic, asociat sarbatorii Crăciunului. Deşi tradiţia lui Moş Crăciun îşi are originile în Europa de Nord, a fost popularizata în Statele Unite abia în secolul al XIX-lea, iar în Franţa, a aparut mai târziu, la inceputul secolului XX. Fie ca este numit Father Christmas sau Santa Claus in engleza, Weihnachtsmann in germana, sau Père Noël in franceza, funcţia sa principală este aceea de a imparti cadouri pentru copii. Acestea sunt lasate în casele oamenilor în noaptea de Crăciun, care are loc in fiecare an, pe 24-25 decembrie.
Santa Claus este o deformare a cuvantului olandez Sinterklaas (Saint Nicolas). De asemenea, este în mare parte inspirat de Yule Nisse (sau Nisse în norvegiană şi daneză), un elf nordic, care aduce cadouri la sărbătoarea din mijlocul iernii, Midtvintersblot, ca şi de zeul celtic Gargan, (care a inspirat personajul Gargantua al lui Rabelais) şi de zeul viking Odin, ce coboară pe pământ pentru a oferi daruri copiilor scandinavi. De la Yule Nisse, Mos Craciun a preluat barba albă, fesul şi imbracamintea din blană de culoare roşie.
Deşi mitul poate varia foarte mult de la o regiune la alta, mai ales din cauza vremii din ziua de 25 decembrie, de la începutul iernii, în emisfera nordică, pana la începutul verii, în emisfera sudică, acesta este, în general, imaginat ca fiind un batran corpolent, cu o barba lunga si alba, îmbrăcat în haine călduroase de culoare roşie, bordate cu blana alba. Elfii il ajuta sa pregateasca cadourile, iar acesta le imparte calatorind cu o sanie trasa de reni zburători.
El intra prin hornul casei si lasa cadourile in incaltamintea asezata în jurul bradului de Crăciun sau in fata şemineului (în Franţa), în şosete special concepute in acest scop, agatate de şemineu (în America de Nord şi Regatul Unit), sau chiar sub pomul de Craciun. In Islanda, el lasa un mic cadou într-un pantof pe care copiii il asaza pe marginea unei ferestre inca de la începutul lunii decembrie. In Quebec, cadourile de sub brad sunt asezate în ordine, în plus mai este si “ciorapul de Crăciun”, asezat pe şemineu, în care se pun mici surprize.
Spre deosebire de alte personaje fictive, Moş Crăciun este de obicei prezentat copiilor ca fiind o fiinta reala. Conform obiceiului fiecarei familii, copilul face o lista de cadouri pe care le doreste de Crăciun si Moş Crăciun decide, “el însuşi”, ce daruri merita copilul.
In Europa, ritualurile asociate venirii iernii sunt ancestrale. In Evul Mediu, Biserica Catolică a decis să înlocuiască figurile păgâne cu cele ale sfinţilor. Prin denumirea de “Sfântul Nicolae”, este desemnat Nicolas din Myra, un personaj care a trăit în secolul al IV-lea, la sud de Turcia actuala, lângă Antalia, contemporan al ultimului val de persecuţii şi al Conciliului de la Niceea, moment important al creştinismului.
In secolul al XI-lea, ramasitele sale au fost furate din Turcia de către negustori italieni, dar au mai ramas cateva relicve. Aduse în Bari, Italia, relicvele ar fi facut minuni. Potrivit legendei, acestea ar fi readus la viata trei copii si de aceea a fost apoi prezentat ca sfant protector al tuturor copiilor mici. Prin urmare, în memoria lui, pe data de 6 decembrie a fiecărui an, în principal în ţările din Europa de Nord şi de Est, a ramas obiceiul ca un personaj îmbrăcat asa cum era imaginat Sfântul Nicolae (cu barbă mare, baston de episcop, mitra, îmbrăcăminte larga cu gluga), sa mearga din casă în casă pentru a oferi cadouri copiilor cuminti. In secolul al XVI-lea, legenda sfântului s-a îmbogăţit cu personajul Bau-Bau care pedepseşte copiii neascultători (în conformitate cu unele tradiţii, ar fi de fapt personajul care facuse rau copiilor salvati de Sfantul Nicolae, potrivit legendei). Acest personaj a disparut în perioada de tranziţie la mitul lui Mos Craciun.
In timpul Reformei, protestanţii luterani, care respingeau rolul patronal al sfinţilor, l-au inlocuit pe Sfantul Nicolae cu copilul Isus (Christkind, în germană). In Ţările de Jos, Sfântul Nicolae a fost transformat, după Reformă, într-un personaj semi-laic, Sinter Klaas, sub influenta hughenoţilor. In Canada, francofonii catolici au utilizat multa vreme personajul copilului Isus, în timp ce Moş Crăciun era responsabil cu distribuirea de cadouri micilor anglofoni. In mod similar, cu mult înainte de popularizarea lui Moş Crăciun, catolicii francezi atribuiau Pruncului Isus darurile din noaptea de Crăciun.
In secolul al XVIII-lea, suveranii germani au început un proces de laicizare: figurile creştine au fost înlocuite cu vechi simboluri germanice. Aceasta este perioada reîntoarcerii micilor zane, ale elfilor şi a lui Mos Craciun (Weihnachtsmann), care distribuie din sanie brazi decorati cu daruri.
In 1821, cartea A New-year’s present, to the little ones from five to twelve (Un cadou de Anul Nou, pentru cei mici de la cinci la doisprezece ani) a fost publicata în New York (sub influenţa olandezilor care, fondand New Amsterdam în secolul al XVII-lea, l-au importat pe Sinter Klaas). Aceasta carte conţine poemul anonim Old Santeclaus care descrie un batran ce aduce daruri copiilor intr-o sanie trasa de reni.
Pe 23 decembrie 1823, ziarul Sentinel din Troy (oras din statul New York), a publicat un poem anonim A Visit from St Nicholas (O vizita a Sf. Nicolae), care va fi atribuit pastorului american Clement Clarke Moore, în operele sale complete, în 1844, în care Sfântul Nicolae este prezentat ca un spiriduş prietenos, durduliu şi zâmbitor, care imparte cadouri in case şi se deplaseaza cu o sanie zburatoare, trasa de opt reni numiti: Dasher (Navalnicul), Dancer (Dansatorul), Prancer (Elegantul), Vixen (Siretul), Comet (Cometa), Cupidon, Donder (Tunetul) şi Blitzen (Fulgerul). Acest poem a jucat un rol important în dezvoltarea mitului actual. După ziarul Sentinel din 1823, poemul a fost preluat în anii următori de mai multe ziare americane, apoi tradus în mai multe limbi si difuzat în întreaga lume.
Sfantul Nicolae
S-a crezut mult timp că sărbătoarea de Sfantul Nicolae a reapărut în New York, în timpul Războiului de Independenta, reinviind memoria originii olandeze a oraşului, care in trecut se numea New Amsterdam, dar aceasta teorie a fost infirmata de Charles W. Jones care a declarat că nu a găsit documentele care sa o sustina. Howard G. Hageman, care susţine existenţa unui festival popular de Sfântul Nicolae la primii colonisti olandezi din Hudson Valley, în ciuda ostilităţii ierarhiei protestante, afirma că aceasta tradiţie olandeză de a sărbători Sfântul Nicolae a dispărut complet atunci când Washington Irving a fondat Societatea Sf. Nicolae din New York in 1835.
In jurul anului 1850, trecerea de la celebrarea Sfântului Nicolae la cea a Crăciunului s-a stabilit în Regatul Unit, prin asociere cu Charles Dickens şi lucrarile sale “Cărţi de Crăciun”. In 1860, ziarul new-yorkez Harper Weekly il reprezenta pe Mos Craciun purtand un costum rosu, decorat cu blana alba si o curea larga de piele. Timp de aproape treizeci de ani, Thomas Nast, ilustrator si caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legate de legenda lui Moş Crăciun şi a dat mitului principalele sale caracteristici vizuale: un batran rotofei, mic de statura, îmbrăcat în blană, cu pipa in colţul gurii, la fel ca un olandez (mai ales intr-o carte cu ilustratii colorate din 1866, intitulata Santa Klaus and his works, unde apare culoarea roşie a imbracamintei, dar nu inca si blana alba). Nast, de asemenea, într-un desen din 1885, stabileşte reşedinţa lui Mos Craciun la Polul Nord. Această idee a fost preluată în anul următor de scriitorul George P. Webster.
Ideea conform careia Moş Crăciun ar fi fost desenat de către compania Coca-Cola, in 1931, este doar o legendă urbana. Un studiu efectuat asupra reprezentarii lui Moş Crăciun în anii precedenţi, arată că aspectul cunoscut astăzi era deja larg răspândit, inclusiv culoarea roşie, folosita inca din 1866. Inainte de Coca-Cola, multe firme au folosit imaginea lui în publicitate, ca de pilda producătorul de stilouri Waterman, în 1907, producătorul de anvelope Michelin, în 1919, sau fabricantul săpunului Colgate, în 1920. Totusi, este posibil ca firma Coca-Cola sa fi contribuit în mare măsură la fixarea imaginii actuale.
In Franţa, catolicii, care de mult timp făceau schimb de mici cadouri în Ajunul Crăciunului, în cinstea naşterii lui Hristos, au rezistat mult timp la introducerea lui “Mos Craciun”, patronim care va desemna personajul popularizat în Franţa de către americani la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, deşi acesta era deja prezent de mai multe decenii.
Astăzi, Moş Crăciun este, de asemenea, sarbatorit pe 25 decembrie, în ţări fără o tradiţie creştină, cum ar fi China, ca instrument folosit in cresterea vânzărilor şi ca o oportunitate de a face cadouri, pentru a decora oraşul şi pentru a reuni familia. Cosul prins de spatele lui Moş Crăciun poate fi la fel de bine un fel de sac mare de culoare maronie, în care acesta tine darurile destinate copiilor.
Resedinta lui Mos Craciun
Locul de reşedinţă al lui Moş Crăciun este foarte controversat. Potrivit norvegienilor el locuieste in Drøbak, la 50 km sud de Oslo. Pentru suedezi, acest loc este Gesunda, la nord-vest de Stockholm, iar pentru danezi in Groenlanda. Americanii cred că el locuieste la Polul Nord, dar în 1927, finlandezii au declarat că Moş Crăciun nu ar putea trăi acolo pentru că trebuie să-si hrănească renii: resedinta a fost deci fixata în Laponia, in Korvatunturi, apoi, această regiune fiind cam izolata, l-au mutat în apropierea oraşului Rovaniemi, in satul Santa Claus. Siberia isi revendica, de asemenea, onoarea de a-l gazdui, dar poate fi o confuzie cu Ded Moroz, vărul sârbo-rus al lui Moş Crăciun, care este sărbătorit pe 7 ianuarie, impreuna cu fiica sa, Sniegurotchka. Canada, la rândul său, susţine că resedinta lui ar fi în nordul Canadei, în special în Teritoriile de NV.
In 1953, Real Rousseau şi Jacques T. Melchers au construit resedinta de vara a lui Moş Crăciun în Val-David, în regiunea Laurentide, in Quebec. Mos Craciun s-a mutat acolo in acelasi an, ajungand cu elicopterul. El revine în fiecare vară şi primeste aproape 3 milioane de vizitatori.
In Pacific, Insula Craciunului (Christmas Island) se revendica, de asemenea, ca o a doua casa a lui Moş Crăciun. Turcia, care a ramas cu o parte din relicvele Sfântului Nicolae, în foarte populara regiunea turistică din Antalia, este, de asemenea, în discutie.
Până la începutul secolului XX, Mos Craciun nu avea decat cei opt reni, iar al noualea, numit Rudolph, a fost creat în1939 de poetul Robert L. May, intr-o poveste in care Mos Craciun se confruntă cu o vreme atat de rea incat risca sa întârzie cu impartirea cadourilor. Totusi, in această poveste, reuseste sa imparta darurile datorita nasului rosu aprins al lui Rudolph care i-a luminat drumul pe timpul viscolului.
In 2001, a fost difuzat un film de animaţie englez, cu personaje din plastilina, în care eroul este renul Robbie, ce visează să devină membru al echipajului lui Mos Craciun, ca şi tatăl său.
In multe ţări, scrisorile către Moş Crăciun (indiferent de adresa de destinatie: Polul Nord, Laponia etc.) sunt gestionate de serviciul poştal care raspunde expeditorilor foarte tineri.
© CCC
Articol pe aceeasi tema: Povestea lui Mos Craciun