Protagoras

Protagoras, 490 – 420 i.e.n, profesor de retorică, filosof presocratic grec, cel mai varstnic si cel mai important dintre sofisti. A trait cca. 70 de ani.

A creat o controversă majoră prin declaraţia sa că omul este măsura tuturor lucrurilor, fiind unul dintre primii filosofi greci care a pus la indoiala existenta zeilor. Această idee era foarte revoluţionară pentru acea perioada şi în contrast cu alte doctrine filosofice ce susţineau că universul se bazeaza pe ceva obiectiv, în afara influenţei umane.

Din cauza scrierii Despre zei (care a fost arsă public la Atena), o lucrare considerată de unii atee, a fost acuzat în 411 î.e.n. și obligat să părăsească orașul.

Din bogata sa operă – scrieri de retorică, etică, drept, filosofie și gramatică – nu s-au păstrat decât 20 de rânduri. Prin intermediul lui Diogenes Laertios se cunosc câteva dintre titlurile lucrărilor sale: Arta controversei, Despre luptă, Despre științe, Despre stat, Despre starea primordială a lucrurilor, Despre lucrurile din Hades, Despre faptele greșite ale oamenilor, Precepte, Discuții contradictorii.

Influența gândirii sale s-a făcut simțită asupra lui Democrit, Euripide si a filosofilor sceptici.

Platon l-a facut eroul unui dialog, combătându-i tezele (Dialogul Protagoras); Plutarh și Profir îi mai citau scrierile în secolele II-III.