Rainer Maria Rilke

Rainer Maria Rilke, (René Karl Wilhelm Johann Josef Maria Rilke), 4 dec. 1875 – 29 dec. 1926, poet boemiano-austriac, considerat unul dintre cei mai importanți poeţi de limba germană. A trăit 51 de ani.

Imaginile sale obsesive se concentrează pe dificultatea comuniunii cu inefabilul, într-o epocă dominată de neîncredere, singurătate şi anxietate profundă: teme care tind să-l poziţioneze ca pe o figura de tranziţie între poeţii tradiţionaliști şi moderniști.

Născut într-o familie destrămată, Rainer Maria Rilke și-a petrecut o copilărie singuratică în Germania. Tatăl său, ofițer pensionar, își dorea ca Rainer să urmeze o carieră în armată. Astfel, l-a trimis timp de cinci ani la școlile militare din Saint-Pölten și Mährisch-Weisskirchen.

La Praga, München și Berlin, a studiat dreptul și comerțul. În același timp, a publicat texte în proză și poezii, precum „Mie întru sărbătoare”, în reviste germane și austriece. Fără atașamente reale, a trăit în Italia, Rusia, Spania, Danemarca, Franța și Elveția unde a scris culegeri de poezie în limba franceză, precum Livezi („Vergers”) sau Catrene valesiene („Les Quatrains valaisans”). Rilke l-a tradus chiar pe Paul Valéry în limba germană.

Spiritual, era convins de prezența lui Dumnezeu, ceea ce se poate remarca în special în colecția sa Povestiri despre bunul Dumnezeu („Histoires du bon Dieu”) din 1900.

„Cartea sărăciei și a morții” (Le Livre de la pauvreté et de la mort) este o meditație asupra morții, ce dezvăluie bogăția vieții sale interioare.

În 1926, s-a înțepat cu spinii unui trandafir pe care tocmai îl tăiase. La puțin timp după acest incident, Rainer Maria Rilke a murit de leucemie la sanatoriul din Valmont, Elveția, unde ar fi refuzat îngrijirea terapeutică.

A scris atât versuri cât şi proză foarte lirică. Una dintre lucrările sale bine cunoscute este Elegiile duineze; cele mai faimoase lucrări în proză sunt Scrisori către un tânăr poet şi lucrarea semi-autobiografică Însemnările lui Malte Laurids Brigge.

A scris, de asemenea, peste 400 de poezii în limba franceză, dedicate patriei sale de suflet, cantonul Valais din Elveţia.

Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.

Opere principale:

– volume de poezie: Viață și cântece, 1894; Ofranda larilor (zei protectori ai casei și familiei la romani), 1895; Încoronat de vis, 1897; Advent (perioada postului de patru saptamani dinaintea Craciunului), 1898; Mie întru sărbătoare, 1900; Cartea icoanelor, 1902; Cartea orelor, 1905; Cartea imaginilor, 1902–1906; Poeme noi, 1907; Elegiile duineze (despre vizita facuta Prințesei Marie von Thurn und Taxis la castelul Duino lângă Trieste, în ianuarie 1912), 1922; Sonete către Orfeu, 1922;

– colecții de proză: Povestiri despre bunul Dumnezeu, 1900; Auguste Rodin, 1903; poemul liric în proză, Balada despre iubirea și moartea stegarului Christoph Rilke, 1906; romanul liric, Însemnarile lui Malte Laurids Brigge, 1910;

– corespondență: Scrisori către un tânăr poet, 1929

– colecții în limba franceză: Livezile, Catrene valesiene, 1926; Trandafirii, 1927; Ferestrele, 1927.