Rătăceam ca un nor singuratic

Ce plutește în înălțimi peste dealuri și văi,

Când deodată am văzut o mulțime,

O puzderie de narcise aurii;

Pe lângă lac, pe sub copaci,

Unduindu-se și dansând în adierea vântului.

 

O mare de flori ca stelele ce strălucesc

Și sclipesc de-a lungul Căii Lactee,

Se întindeau în rânduri nesfârșite

De-a lungul marginii unui golf:

Zece mii am văzut dintr-o privire,

Unduindu-și corolele în dans sprințar.

 

Valurile din jurul lor dansau; dar ele

Întreceau în frumusețe strălucirea valurilor:

Un poet n-ar putea fi mai încântat,

Decât într-o astfel de însoțire însuflețită:

Le-am privit – le-am privit îndelung – și m-am gândit

Ce comoară de frumusețe mi-a oferit acest spectacol:

 

Adesea, când mă-ntind pe pat,

Fără să mă gândesc la nimic sau meditând,

Ele strălucesc în acel ochi interior

Care este fericirea singurătății;

Și apoi, inima mea e copleșită de plăcere,

Și dansează cu narcisele aurii.

 

(Rătăceam ca un nor singuratic / I Wandered Lonely as a Cloud)

© CCC

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.