Acum nici zeita “Salus” nu ma mai poate scapa, chiar daca ar vrea.
Neque iam ”Salus” salvare, si vult, me potest.
(Plautus, Captivi)
“Salus”, divinitatea sănătății, a salvării și a binelui public, în mitologia romană. Identificata adesea cu zeița greacă Hygeia / Higeea (deși aveau funcții diferite), Salus era o zeitate romana ce veghea asupra indivizilor si a statului, fiind personificarea stării de bine (sănătate și prosperitate) atât ca individ, cât și ca Res Publica.
Pentru cei invinsi exista o singura salvare: sa nu mai spere la nici o salvare.
Una salus victis, nullam sperare salutem!
(Vergilius, Aeneis)
Salvarea unui stat se bazeaza pe legi.
In legibus salus civitatis.
Chiar si inimile cele mai impietrite sunt miscate de o rugaminte blanda.
Vincuntur molli pectora dura prece.
(Tibullus, Carmina)
Recunoasterea greselii este inceputul salvarii.
Initium est salutis notitia peccati.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Mi-a mai ramas speranta, salvarea am pierdut-o.
Spem teneo, salutem amisi.
(Plautus, Mercator)
Salveaza-te tu insuti.
Ipse tibi fer opem.
Cine-i necinstit nu se bucura niciodata de salvare.
Vir sine virtute, semper manet absque salute.
Iubeste cinstea, daca vrei sa-ti gasesti salvarea in orice imprejurare.
Dilige virtutem si vis reperire salutem.
A tine lupul de urechi. (Figurat: a fi salvat.)
Tenet lupum (de) auribus.
(Terentius, Phormio)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.