Citate despre Religie

Notiunea indoielii… presupune experienta greselii, neincrederea in sine si in senzatiile proprii, neincredere in altii.

E atat de usor sa-ti cauti fericirea numai in satisfactiile pe care ti le da ratiunea.

Oricarei fiinte ii sunt harazite anumite incercari launtrice, anumite lupte.

Stima nu exclude in mod necesar prietenia, dar se pare ca rareori contribuie la nasterea ei. A admira nu inseamna a iubi; si daca virtutea cucereste admiratia, ea nu deschide prea des inimile.

Daca va ganditi ca violenta nu poate sa insemne justitia, daca va ganditi ca viata umana este sfanta, daca va ganditi ca nu exista doua principii morale, unul care sa condamne uciderea in timp de pace si altul care sa o admita in timp de razboi, refuzati razboiul.

O doctrina puternica si tanara este in mod firesc intoleranta…orice convingere care se manifesta acceptand legitimitatea convingerii adversarului se condamna la inactivitate; e lipsita de forta, lipsita de eficacitate…Totusi noi trebuie sa introducem printre oameni spiritul de toleranta, avem cu totii dreptul sa fim ceea ce suntem, si omul de langa noi nu ne poate interzice sa fim ceea ce suntem in numele propriilor sale principii…; trebuie sa avem libertatea de a gresi, cu conditia ca adevarul sa se bucure si el de o libertate asemanatoare; adevarul va birui intotdeauna la momentul oportun.

Dumnezeu. Inca unul care se crede nemuritor.

Consider religia doar o jucărie copilărească și susțin că nu există păcat, ci ignoranță. © CCC

Am iubit adevarul mai presus de orice si odata cu el am iubit justitia, adica realizarea lui practica. Am avut totdeauna convingerea verificata de sute de ori prin fapte, ca datoria indiscutabila si singura fericire care nu dezamageste niciodata este sa tinzi din rasputeri spre adevar si sa-ti calauzesti orbeste purtarea spre acest tel. Mai devreme sau mai tarziu iti dai seama  ca asta e calea cea buna ... Cred in forta invincibila a adevarului.

E lesne sa te sprijini pe credinta. Frumos, dar greu e sa stai pe picioarele tale.

Pentru oamenii carora pamantul nu le mai ofera nimic, s-a inventat cerul.

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste...  Dupa aceea, toate merg de la sine... Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.

Dacă un om are nevoie de o religie pentru a se comporta corect în această lume, este un semn că are fie o minte limitată, fie o inimă coruptă. © CCC

Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.

Nu trebuie sa uitam ca mirarea sau, ca sa intrebuintam un cuvant mai expresiv, minunarea - izvorand din impresionabilitatea momentana a intelegerii - a constituit temelia religiozitatii primitive a omului.

Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.

Nu exista ordine veritabila fara justitie.

O religie adevarata, privind pe toti oamenii, in toate timpurile si in toate locurile, trebuie sa fie vesnica, universala si evidenta: nici una nu are aceste trei insusiri. Deci toate sunt demonstrate ca fiind false.