Citate despre Religie

O convingere care incepe prin a admite legitimitatea unei convingeri adverse, se condamna la esec.

Singura scuza a lui Dumnezeu este ca nu exista.

Biblia nu știe nimic despre fizică, iar fizica nu știe nimic despre Dumnezeu. © CCC

Consider religia doar o jucărie copilărească și susțin că nu există păcat, ci ignoranță. © CCC

Sectarismul ii face pe oameni sa uite cu desavarsire adevarul simplu si evident ca omul este om.

Adevarul inainte de orice, chiar daca-l obtii cu pretul suferintei... adevarul, adevarul cu orice pret este mobilul cel mare al constiintelor.

Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.

Dacă rădăcinile Statului nu ar fi fost înfipte adânc în trecutul roman, Statul medieval s-ar fi dizolvat în Biserică și Biserica în Stat și este greu de înțeles cum conceptul modern de separare între conștiința religioasă și Stat s-ar fi putut dezvolta sau chiar s-ar fi putut naște. Acesta este secretul diferenței profunde, chiar mult mai profunde decât se crede, dintre statele creștine și statele musulmane. Islamul oferă nu numai o religie, ci un drept, o politică al cărei echivalent l-am căuta în zadar în Evanghelie. [...] Imposibil să atingi ceva fără a întâlni, fără a risca să jignești dogmele. Și întrucât legea, politica, obiceiurile sunt rudimentare, constituite pentru o societate puțin evoluată, este o sarcină supraomenească să se adapteze societatea musulmană la viața modernă. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Nu trebuie sa-ti iei dorintele drept realitati.

Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.

Imi dau seama ca persoana mea inseamna extrem de putin in angrenajul legilor universale... M-am obisnuit sa fiu o farama de univers care se supune destinului sau; fac legatura cu trecutul si viitorul si ghicesc dinainte ca opera mea va fi continuata de cei care, dupa mine, vor face ceea ce am facut eu.

Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.

Pe masura ce un suflet se afunda in habotnicie, pierde simtul, gustul, nevoia, dragostea de realitate.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.

Religia, chiar daca este falsa, este un element necesar in viata unui popor. (Scrisori către un tânăr despre viața creștină) © CCC

Cu religiile se intampla asa cum se intampla si cu canoanele manastiresti: slabesc, pe masura ce le trece vremea. Nu sunt decat sminteli neputincioase fata de imboldurile statornice ale naturii, care ne readuce sub porunca legilor ei.

…acel Dumnezeu ce lasa pe al nostru pamant sa creasca atata urgie, acela nu poate sa fie nici mare, nici tare, nici sfant.

Trebuie sa fii indragostit de ceea ce faci.

Credinta n-a savarsit minuni decat in aparenta. Numai vointa le poate realiza, cu conditia sa se manifeste energic.

De indata ce un lucru s-a intamplat, nici nu ne mai gandim ca s-ar fi putut sa nu se intample… sau ca ar fi putut fi cu totul altfel.