Robert Mallet

Robert Mallet, 15 mar. 1915 – 4 dec. 2002, poet, scriitor, universitar francez, rector al Academiei din Paris. A fost primul decan al Universității din Antananarivo. A fost, de asemenea, rectorul Academiei din Amiens, rectorul-cancelar al Académiei din Paris, unul dintre fondatorii și profesorii Universității Paris-VII și președintele consiliului de administrație al Agenției universitaire a Francofoniei. (AUPELF). În 1993 a fost distins cu Premiul mondial Cino Del Duca. A trăit 87 de ani.

Specialist în literatură contemporană, cunoscut pentru interviurile sale cu Paul Léautaud, a fost și romancier, poet, dramaturg și eseist. A publicat mai multe corespondențe cu André Gide, Paul Claudel, Francis Jammes și Paul Valéry, cu care era prieten.

Student în litere, Robert Mallet și-a finalizat studiile după Al Doilea Război Mondial și o perioadă petrecută în mișcarea de Rezistență.

Deținător a două doctorate, unul în drept și celălalt în litere, dedicate poetului francez de factură simbolistă Francis Jammes (1868 – 1938), și-a început cariera într-o editură. În 1949, echipa editorială de la Gallimard i-a comandat două colecții, Biblioteca ideală și Poezia tânără.

La sfârșitul anilor 1950 a părăsit rue Sébastien Bottin și a devenit lector la Universitatea din Madagascar. Mallet a predat în Madagascar între 1959 și 1964, unde a înființat Facultatea de Litere la Universitatea din Antananarivo, fiind primul decan al acesteia. A publicat o colecție de poezie despre un grup etnic din sud-estul Madagascarului, Mahafalienii (Mahafaliennes), și un roman, Regiune nelocuită (Région inhabitée), inspirate din acești ani petrecuți în Madagascar.

În 1964, s-a întors în Franța și a lucrat pentru Ministerul Educației Naționale din Franța. Mallet a pledat pentru înființarea unei academii separate la Amiens. Academia din Amiens a fost creată la 1 octombrie 1964, iar Mallet a devenit primul ei rector. Mallet a construit campusul și a sprijinit crearea Universității din Amiens.

După evenimentele din mai 1968, a fost însărcinat să prezideze lucrările Comisiei pentru viața studențească. La acea vreme, a spus celebrul dicton: „Cel mai bun mod de a evita o revoluție este să o faci”.

A ajuns la conducerea Universității din Paris (Sorbona) în 1969, devenind rector-cancelar al Academiei din Paris, funcție pe care a deținut-o până în 1980. În acești ani, a afirmat: „Libertatea totală nu este o școală”. În această perioadă, a fost unul dintre fondatorii Universității Paris-VII, unde a fost profesor din 1980 până la pensionarea sa în 1983.

Angajat în apărarea limbii franceze, în 1961 a fost primul francez care a prezidat Asociația Universităților, parțial sau în întregime francofone (AUPELF), creată la inițiativa canadienilor din Quebec.

Din 1972 până în 1975, Mallet a prezidat consiliul de administrație la Agence universitaire de la Francophonie (AUPELF). A fost membru al Academiei de Științe, Litere și Arte din Amiens.

Dar pe lângă activitatea sa editorială și academică, Robert Mallet este un scriitor recunoscut, renumit pentru numeroasele sale poezii Lapidat lapidar (Lapidé Lapidaire), Trandafirul în vârtejurile lui (La Rose en ses remous), Când oglinda este uimită (Quand le miroir s’étonne), Silex crăpat (Silex éclaté), Marele Premiu pentru poezie al Academiei Franceze și romanele Țărmurile nesigure (Les Rives incertaines) și Regiune nelocuită (Région inhabitée).

Activitatea la Radio

Mallet a lucrat la Office de Radiodiffusion Télévision Française, unde a fost cunoscut pentru interviurile sale cu Paul Léautaud sau Jean Paulhan și pentru o serie de documente despre Biblioteca Națională Franceză.

Premii obținute:

1942: Premiul Fabien, pentru Întoarcerea pe pământ (Le Retour à la terre)

1959: Premiul Gustave Le Métais-Larivière, pentru întreaga sa operă

1963: Premiul Archon-Despérouses al Academiei Franceze, pentru Poemul clepsidrei (Le poème du sablier)

1977: Marele Premiu pentru Poezie (Grand Prix de Poésie), pentru întreaga sa operă poetică

1993: Premiul mondial Cino Del Duca

Membru al Academiei Regale a Belgiei, Robert Mallet s-a prezentat de patru ori fără succes la Academia Franceză, care totuși i-a recunoscut talentul de poet acordându-i marele său premiu pentru poezie în 1976. A publicat peste douăsprezece antologii de poezie marcată de intelect la Editura Gallimard.

Robert Mallet s-a remarcat în special ca poet, dar și ca autor de romane și piese de teatru.

Opere principale:

Romane: Căutarea dragostei, 1932-1940 (La Poursuite amoureuse), 1943, (roman); Ellynn, 1985 – Premiul Booksellers, Premiul Charles Oulmont al Fundației Franței, 1985

Poezie: Cheia egoistă sau cartea octosilabelor, 1946; Poemele focului (Les Poèmes du feu), 1947; Dintre toate durerile (De toutes les douleurs), 1948; Castelana din Coucy sau nicio morală fără iubire (La Châtelaine de Coucy, ou pas de morale sans amour), 1950; Dragoste, parolă (Amour, mot de passe), 1952; Mahafalienii (Mahafaliennes), 1961; Poemul clepsidrei (Le Poème du sablier), 1962; Trandafirul în vârtejurile lui (La rose en ses remous), 1971; Apostile sau utilul și inutilul (Apostilles ou l’utile et le futile), 1972; Când oglinda este uimită (Quand le miroir s’étonne), 1974; Silex crăpat (Silex éclaté), 1976;  Fierarul mi-a spus și Cuvinte princiare (Le forgeron me l’avait dit, Mots princiers), 1982; Umbra caldă (L’Ombre chaud), 1984; Această pană care se învârtește (Cette plume qui tournoie), 1988; Regiune nelocuită (Région inhabitée),  1991; Semănați copacul (Semer l’arbre), 1991; Țărmurile nesigure (Les Rives incertaines), 1993; Din aceeași pâine, Ultime reflexii (D’un même pain, Ultimes réflexions), 2012;

Eseuri: O moarte ambiguă (Une mort ambigüe), 1955;

Teatru: Echipajul complet (L’Équipage au complet), 1958.

A publicat și corespondență.

Jurnalul pe care l-a ținut începând din 1945 este depus la biblioteca municipală din Abbeville și va fi pus la dispoziție publicului în 2032. A vorbit  despre el în emisiunea Apostrophes, Mémoires et journaux intimes (Amintiri și jurnale intime), din 1981.