Roger Penrose

Roger Penrose, pe numele complet Sir Roger Penrose, născut pe 8 august 1931, în Colchester, Essex, Anglia, matematician și relativist britanic care în anii 1960 a calculat multe dintre trăsăturile de bază ale găurilor negre. Pentru activitatea sa de cercetare asupra găurilor negre, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică pe anul 2020. Penrose a împărțit premiul cu astronomul american Andrea Ghez și cu astronomul german Reinhard Genzel.

Născut în Colchester, Essex, Roger Penrose este fiul medicului Margaret (Leathes) și al psihiatrului și geneticianului Lionel Penrose. Bunicii săi paterni au fost J. Doyle Penrose, un artist de origine irlandeză, și Onorabila Elizabeth Josephine, fiica lui Alexander Peckover, primul baron Peckover. Bunicii săi materni au fost fiziologul John Beresford Leathes și evreica rusă Sonia Marie Natanson. Unchiul său a fost artistul Roland Penrose, al cărui fiu, împreună cu fotografa Lee Miller, este Antony Penrose. Penrose este fratele fizicianului Oliver Penrose, al geneticianei Shirley Hodgson și al marelui maestru de șah Jonathan Penrose. Tatăl lor vitreg a fost matematicianul și informaticianul Max Newman.

[Onorabila sau Onorabilul (The Honourable (engleza britanică) sau The Honorable (engleza americană), abreviere: The Hon sau The Hon’ble), titlu onorific care este folosit ca prefix înaintea numelor sau titlurilor anumitor persoane, de obicei cu funcţii oficiale guvernamentale sau diplomatice; titlu onorific folosit în lumea anglo-saxonă, adesea atașat denumirii anumitor clase de oameni.]

Copil fiind, Penrose a petrecut cel de-al Doilea Război Mondial în Canada, unde tatăl său lucra, în orașul Londra, Ontario (Canada).

Penrose a studiat la University College School din Frognal, Hampstead, nord-vestul Londrei, Anglia. A urmat Universitatea din Londra și a obținut o diplomă de licență în matematică la Universitatea din Londra în 1952.

În 1955, în timp ce era student, Penrose a reintrodus inversul matricei generalizate E. H. Moore, cunoscut și sub numele de inversul Moore-Penrose, după ce a fost reinventat de Arne Bjerhammar în 1951.

După ce a început cercetările sub îndrumarea profesorului de geometrie și astronomie, Sir W. V. D. Hodge, Penrose și-a obținut doctoratul la St John’s College, Cambridge, în 1958, cu o teză despre metodele tensorilor în geometria algebrică, condusă de algebristul și geometrul John A. Todd.

Penrose a conceput și a popularizat triunghiul Penrose în anii 1950 în colaborare cu tatăl său, descriindu-l drept „imposibilitate în forma sa cea mai pură”, și a făcut schimb de materiale cu artistul M. C. Escher, ale cărui reprezentări anterioare ale obiectelor imposibile l-au inspirat parțial. Cascada (The Waterfall) lui Escher și Urcare și coborâre (Ascending and Descending) au fost la rândul lor inspirate lui Escher de Penrose.

După cum spune recenzentul Manjit Kumar (născut în 1963; a scris populara carte de știință Quantum, care a fost selecționată pentru Premiul BBC Samuel Johnson pentru Non-Ficțiune, 2009):

“Ca student în 1954, Penrose participa la o conferință la Amsterdam când, întâmplător, a dat peste o expoziție cu opera lui Escher. Curând, Penrose a încercat să evoce propriile figuri imposibile și a descoperit tribar-ul – o figură triangulară care arată ca un obiect tridimensional real, solid, dar nu este. Împreună cu tatăl său, fizician și matematician, Penrose a continuat să proiecteze o scară care se închide simultan în sus și în jos. A urmat un articol și o copie a fost trimisă lui Escher. Terminând un flux ciclic de creativitate, maestrul olandez al iluziilor geometrice a fost inspirat să producă cele două capodopere ale sale.”

După obţinerea unui doctorat în geometrie algebrică la Universitatea din Cambridge în 1957, Penrose a ocupat posturi temporare la o serie de universități atât din Anglia, cât și din Statele Unite.

Din 1964 până în 1973 a fost conferențiar și în cele din urmă profesor de matematică aplicată la Birkbeck College, Londra. Din 1973 a deținut Catedra Rouse-Ball de matematică la Universitatea din Oxford. A fost numit cavaler pentru serviciile sale în domeniul științei în 1994.

În 1969, împreună cu Stephen Hawking, Penrose a demonstrat că toată materia dintr-o gaură neagră se prăbușește într-o singularitate, un punct geometric din spațiu în care masa este comprimată la densitate infinită și volum zero.

Penrose a dezvoltat, de asemenea, o metodă de cartografiere a regiunilor spațiu-timp din jurul unei găuri negre (spațiul-timp este un continuum cu patru dimensiuni care cuprinde trei dimensiuni ale spațiului și una de timp). O astfel de hartă, care este numită diagramă Penrose, permite vizualizarea efectelor gravitației asupra unei entități care se apropie de o gaură neagră.

De asemenea, a descoperit pavajele Penrose, în care un set de forme poate fi folosit pentru a acoperi un plan fără a utiliza un model care se repetă.

Penrose a devenit interesat de problema definirii conștiinței și a scris două cărți în care a susținut că mecanica cuantică este necesară pentru a explica mintea conștientă – Mintea nouă a împăratului (The Emperor’s New Mind), 1989 și Incertitudinile rațiunii sau Umbrele minții (Shadows of the Mind), 1994.

De asemenea, a scris Drumul către realitate (The Road to Reality), 2004, o prezentare amplă a matematicii și fizicii. În Cicluri ale timpului: o nouă viziune extraordinară asupra universului (Cycles of Time: An Extraordinary New View of the Universe), 2010, Penrose a propus teoria cosmologiei ciclice conforme, formulând Big Bang-ul ca un eveniment care se repetă la nesfârșit.

A primit Medalia Copley a Societății Regale în 2008. Medalia Copley, cel mai prestigios premiu științific din Regatul Unit, este acordat anual de Societatea Regală din Londra „pentru realizări remarcabile în cercetare în orice ramură a științei”.

Opere principale:

Mintea nouă a împăratului (The Emperor’s New Mind), 1989; Incertitudinile rațiunii (Umbrele minții) (Shadows of the Mind), 1994; Drumul către realitate (The Road to Reality), 2004; Cicluri ale timpului: o nouă viziune extraordinară asupra universului (Cycles of Time: An Extraordinary New View of the Universe), 2010.