Citate despre Amintire

Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.

Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală? (Fresce interioare)

Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust.

Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi. Nu vom jeli a florii măreţie, Putere vom găsi în amintirea-i vie.   Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii Splendoarea ierbii, semeţia florii, Leac vom găsi, să nu ne doară În ce păstrăm de-odinioară. (Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării) (Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)

***

What though the radiance which was once so bright Be now for ever taken from my sight, Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower; We will grieve not, rather find Strength in what remains behind; (Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)

Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu? Zadarnic am incerca s-o aflam. Inaccesibil pipaitului, mirosului, vazului, auzului, Dumnezeu se sustrage simturilor noastre si ascunde ce anume este el. Dumnezeu sau nu exista, sau existenta lui este un rod interzis cunoasterii noastre.

În timpul acestei călătorii interioare, avem nevoie să ne amintim momentele fericite, pentru a nu ne îndoi că am iubit, că am fost iubiți. Să-ţi aminteşti înseamnă și să fii sigur că ai fost în viață. (Contopirea pedepselor)

Pe orice om il starnesc amintirile primelor emotii sau ambitii.

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Ma intreb daca o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut.

Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

Amintirea e singurul rai de unde nu putem fi izgoniti.

Mi-aşa de bine, Mi-aşa de bine-atunci să-mi amintesc Lacul verde şi foşnetul plopului, Că undeva trăiesc ai mei, tata şi mama. (Spovedania unui huligan)

Cartea vietii se citeste langa lampa amintirilor.

Fericirea exista numai acolo unde este credinta si entuziasm, acolo unde este participare la ceva.

Un scriitor este cineva care, pentru a scrie, depune mai multe eforturi decat ceilalti.

Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.

Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.

Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.