Saint-John Perse

Saint-John Perse, născut Marie-René-Auguste-Aléxis Saint-Léger Léger, 31 mai 1887 – 20 sept. 1975, poet și diplomat francez, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, în 1960, „pentru zborul avântat și imaginația vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condițiile vremii noastre.” A trăit 88 de ani.

A studiat la universitățile din Bordeaux și Paris și în 1914 a intrat în serviciul diplomatic. A plecat în China și a fost succesiv consul la Shanghai și secretar la Beijing. În 1921 a participat la conferința de dezarmare de la Washington ca expert în afacerile din Asia de Est.

Ulterior a fost secretar, 1921-1932, al omului de stat francez Aristide Briand. În 1933 a fost numit secretar general la Ministerul de Externe, cu rang de ambasador. Demis din funcție în 1940 și privat de cetățenia franceză de către guvernul colaboraționist de la Vichy, a plecat în Statele Unite, unde a lucrat drept consultant în literatura franceză la Biblioteca Congresului. Perioada dintre 1940 – 1957 și-a petrecut-o în exil, în Statele Unite. S-a întors în Franța în 1957.

Poezia timpurie a lui Saint-John Perse, publicată înainte de a-și începe serios cariera diplomatică, include Elogii și alte poeme, 1911, care arată influența simbolismului; ulterior a dezvoltat un stil mai personal. Limbajul poeziei sale, admirat în special de poeți pentru precizia și puritatea sa, este de o dificultate care îl face inaccesibil publicului larg.

Poezia sa a fost comparată cu cea a lui Arthur Rimbaud. Viziunea sa hipnotică este transmisă în metru liturgic și cuvinte exotice. Cea mai cunoscută lucrare timpurie este lungul poem Anabază, 1924, tradus de T.S. Eliot. Dintre poeziile scrise în exil – Exilul și alte poeme, 1942; Vânturi, 1946; Repere pe mare, 1957; Cronică, 1960 și Ordinul păsărilor, 1962.

Pentru unii, Saint-John Perse este întruchiparea spiritului național francez: intelectual, dar pasionat, profund conștient de tragedia vieții, un om de afaceri având sentimentul unui artist pentru perfecțiune și simetrie.

Opere principale:

Elogii, 1911; Anabază,1924, tradus în engleză de T.S.Eliot; Prietenia Prințului, 1924; Exil, 1942, Ploi, 1943; Zăpezi, 1944; Vânturi, 1946, Repere pe mare sau Semnele mării, 1957; Cronică, 1960; Ordinul păsărilor, 1962; Pentru Dante, 1965.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.