Salvador și Gala Dali, o iubire devoratoare

Când se întâlnesc geniul picturii și muza artei moderne, flacăra este instantanee. Timp de 53 de ani, Salvador și Gala Dalí s-au dedicat unei iubiri puternice și de neînvins care a marcat Istoria Artei.

Salvador și Gala Dalí în atelierul parizian al pictorului, în 1934.

Majoritatea poveștilor de dragoste merg mână în mână cu dragostea la prima vedere. Cea care te face să-ți pierzi echilibrul și noțiunea de gravitație. Probabil că așa s-a simțit Salvador Dalí când a întâlnit-o, pentru prima dată, pe Gala. În 1929, în timp ce se afla la Paris pentru a prezenta filmul pe care l-a regizat împreună cu Luis Buñuel, Un câine andaluz, a fost prezentat poetului Paul Éluard. Foarte repede, Dali s-a hotărât să îl invite, împreună cu alți artiști suprarealiști, să petreacă vacanța de vară în casa lui din Spania.

Ceea ce Salvador Dalí nu știa încă era faptul că Paul Éluard era însoțit de soția sa, Gala, al cărei nume real era Elena Ivanovna Diakonova. Născută pe 7 septembrie 1894, în Kazan, Rusia, într-o familie de intelectuali, începuse să lucreze ca profesoară în 1915, moment în care locuise la Moscova, iar acum frecventa deja lumea artistică și pozase pentru nume mari din fotografie precum Man Ray și Cecil Beaton. Când a întâlnit privirea pictorului, a fost un șoc reciproc.

Salvador și Gala Dalí jucând șah, în 1941.

Independentă și pasională, se plictisea în modelul clasic al soției pe care părea să-l urmeze în mariajul său cu Paul Éluard. Prin urmare, Gala l-a părăsit pe Paul Éluard pentru a se căsători cu Salvador Dalí, în 1932, înainte de a se stabili în Portlligat, un mic sat pescăresc, în Girona, în nordul Cataloniei. Foarte repede, Gala Dalí a fost recunoscută și apoi respectată în comunitatea de intelectuali. Acesta a fost momentul întâlnirilor care le-au îmbogățit experiența: cuplul primea invitați și era invitat, suficient pentru a spori înzecit inspirația pictorului care oscila între Freud și Chanel.

Salvador și Gala Dalí, în 1941.

Gala era o femeie cu un caracter puternic și cu o intuiție formidabilă, fiindu-i atât iubită, cât și impresar artistic. Dali era un pictor extravagant și provocator care își construise o imagine de artist bizar și excentric. Împreună, formau un duo puternic. Gala Dalí a jucat un rol esențial în succesul soțului ei. I-a intuit geniul artistic și îi apăra interesele în galeriile de artă în care se aflau cumpărătorii. De asemenea, supraveghea vânzarea tablourilor, încheia tranzacții și gestiona interviurile cu jurnaliștii și fotografii.

Gala Dalí pozând pentru soțul ei, în 1941.

Dar, mai presus de toate, asemenea unei muze, Gala poza neobosit pentru luceafărul suprarealismului care o reprezenta adesea în roluri religioase precum Fecioara Maria, în tabloul Madona din Portlligat. La începutul anilor 1930, pictorul își semna, de altfel, tablourile cu numele Galei. Dali chiar îi repeta adesea: „Mai presus de toate, cu sângele tău, Gala, îmi pictez tablourile.”

Salvador Dalí desenând figura personajului mitologic Meduza, pe fruntea Galei, în 1945.

Muza avea această putere neprețuită asupra pictorului de a-l putea canaliza în nebunia sa, permițându-i în același timp să-și urmeze inspirația și viziunile până la capăt. Salvador Dalí scria în cartea sa Viața secretă: „Era destinată să fie Gradiva mea, cea care avansează, victoria mea, soția mea.” Acest nume provine din titlul unei nuvele a lui Wilhelm Jensen: Gradiva (Femeia care merge), eroina ce a permis vindecarea psihologică a protagonistului.

Salvador și Gala Dalí, în 1945.

Pentru că erau foarte pasionali, cuplul a trecut uneori prin dispute violente, dar care nu le-au afectat cu nimic dragostea unuia față de celălalt. Gala, o femeie seducătoare, trăia, de asemenea, aventuri pe care Salvador Dalí le încuraja.

Salvador și Gala Dalí, în 1950.

În 1939, Salvador și Gala Dalí au fost excluși din mișcarea suprarealistă pentru comentariile pictorului despre Hitler. Atunci când dictatorul a ajuns la putere, la începutul anilor 1930, majoritatea artiștilor suprarealiști s-au distanțat de fascism, în timp ce Dalí povestea că este fascinat de Hitler. A fost acuzat că l-a elogiat, lucru pe care s-a grăbit să-l nege.

Salvador și Gala Dalí la New York, în 1951.

Cuplul s-a exilat la New York, apoi s-a întors în Spania în 1948. Viața lor de zi cu zi a fost punctată de momente de creație intensă și de escapade mediatice la Paris, Roma și New York. S-au căsătorit religios, în 1958, la Sanctuarul Îngerilor, lângă Girona și și-au creat casa suprarealistă din Portlligat.

Salvador și Gala Dalí, în 1953.

Treptat, spre sfârșitul anilor 1960, relația cuplului începuse să se clatine. Salvador Dalí i-a dat muzei sale un castel în Púbol, în 1968, la care nu avea acces decât cu autorizația prealabilă a Galei. Cuplul a trecut printr-o perioadă dificilă atunci când pictorul a trebuit să-și întrerupă cariera, deoarece suferea de o paralizie care îl împiedică să țină pensula în mână. Mai puțin tolerant față de relațiile Galei, care își folosea veniturile pentru a-și întreține prietenii, Dali își pierdea cumpătul și devenea violent.

Gala și Salvador Dalí, în 1955.

Dar, flacăra iubirii lor, a cărei forță rămăsese intactă la aproape cincizeci de ani de la nașterea sa, a rezistat și dincolo de moarte. Gala și-a dat ultima suflare în 1982, în casa lor, lângă Salvador Dalí care, neconsolat și incapabil să trăiască fără muza sa, o urmat-o la rândul său în 1989. Deși acum este stins, focul aprins care i-a unit și care a marcat Istoria Artei și-a lăsat urmele în memoria posterității.

Gala și Salvador Dalí, în timpul unui spectacol cu Charles Trenet, la sala Olympia din Paris, în 1975.

Gala și Salvador Dalí, la Paris, în anii 1970.

***

Gradiva (Femeia care merge) este un basorelief de marmură din perioada neo-at(t)ică romană. Datează cu aproximație  din secolul II î.Hr. Basorelieful prezintă profilul unei femei care merge și își ține veșmântul ridicat. Opera de artă face parte din colecția Museo Chiaramonti (Muzeul Chiaramonti), putând fi văzută în Muzeul Vaticanului din Roma.

Basorelieful Gradiva, Muzeul Vaticanului

Gradiva a devenit o figură mitologică modernă a secolului XX, datorită nuvelei scriitorului german Wilhelm Jensen. Protagonistul nuvelei lui Wilhelm Jensen, tânărul arheolog Norbert Hanold, găsește un basorelief cu figura unei tinere într-o colecție de antichități romane. Acesta este fascinat de ținuta ei grațioasă și o numește Gradiva, după Mars Gradivus, zeul roman al războiului care merge la luptă.

Nuvela lui Jensen povesteşte lungul şi complexul parcurs al tînărului arheolog către cea pe care o iubeşte fără să fie conştient, demersul său fiind contemporan cu pasiunea pentru acest basorelief reprezentînd o femeie care semăna celei iubite. Mai târziu, nefiind sigur dacă este treaz sau visează, o întâlnește în ruinele orașului Pompeii.

In 1907, la îndemnul lui Jung, Freud publică un scurt text în care analizează această nuvelă a lui Wilhelm Jensen, un autor cu oarecare succes în epocă.

Sigmund Freud a analizat acțiunile și visele acestui tânăr arheolog în studiul său din 1908, Der Wahn und die Träume – Delirul şi visele în Gradiva de W. Jensen.  Prin acest studiu, Freud nu numai că a salvat nuvela de la uitare, ci a făcut ca Gradiva să devină o figură mitică modernă.

Analiza lui Freud este una dintre primele analize ale unei opere literare. Freud deținea o copie a acestui basorelief, care se afla pe un perete din biroul său (camera în care a murit) din 20 Maresfield Gardens, Londra – acum Muzeul Freud.

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.