Selma Lagerlöf

Selma Lagerlöf Ottilia Lovisa, 20 nov. 1858 – 16 mar. 1940, scriitoare suedeză, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909) și, de asemenea, prima femeie care a fost aleasă membră a Academiei Suedeze (1914). A trăit 82 de ani.

Este considerată cel dintâi romancier al Suediei. Opera sa, inspirată din legendă și saga, cultivă trecutul legendar și tradiția scandinavă. Povestitoare înnascută, romanele sale de factură epopeică îmbină lirismul cu fantezia și realitatea cu puternice accente moral-educative.

Al patrulea copil al unui locotenent aparținând unei vechi familii din regiune, Selma Lagerlof a fost crescută ascultând legendele și poveștile tradiției orale suedeze din care își va hrăni scrierile.

Dar înainte de a începe să scrie, Selma Lagerlof a devenit profesoară în 1885. A predat timp de 10 ani.

Prima sa lucrare, „Povestea lui Gösta Berling”, a fost publicată în 1891. Poveștile sale, care îmbină o imaginație naivă și fantastică cu legendele folclorice, au avut succes și i-au permis să răscumpere, în 1910, moșia familiei care fusese vândută în 1887.

„Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, scrisă între 1906-1907, a fost inițial o comandă pentru a preda geografia școlarilor suedezi. Lucrarea a rămas cel mai mare succes al său.

Apoi au urmat „Lanțurile invizibile”, în 1910, „Exilul”, în 1916, „Marbaka”,  în 1922, „Charlotte Löwensköld”, în 1925 și multe alte povești.

Opere principale:

– romane: Povestea lui Gösta Berling (capodopera sa), 1891; trilogia Inelul familiei Löwensköld (Inelul generalului, Charlotte Löwensköld și Anna Svärd), 1925-1928; Minunile lui Anticrist, 1897; Ierusalim 1901-1902; Proscrisul, 1918;

– proză pentru copii: Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, 1906-1907

– nuvele: Lanțurile invizibile, 1894.