Şi iar mi-e sufletul la tine

Atât de-ntreg,

Atât de tot,

Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare

Că cere,

Mângâie,

Şi doare,

De parcă tu ai plâns-o-n mine,

De parcă ţi-am venit de tot…

 

Aşa! dă-mi mâinile-amândouă,

Şi ochii amândoi mi-i dă,

Deschişi adânc

Şi mult

Şi-aproape

Pân-vom închide-o sub pleoape

Aceeaşi stea topită-n două

De mult ce ia

De mult ce dă…

 

Şi cale gândului se-nchide

Doar lacrimile văd şi cer…

Şi nu mai am nici ochi,

Nici gură…

Pe valul mării ce mă fură

Privirile nu-şi pot deschide

Decât fereastra dinspre cer…

 

(Şi iar mi-i sufletul la tine…)

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.