Sigrid Undset

Sigrid Undset, 20 mai 1882 – 10 iun. 1949, romancieră norvegiană care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1928. Medievalista, romanciera și traducătoarea Sigrid Undset a adaptat saga medievală într-o ficțiune violentă și răzbunătoare despre greutățile feminine, curaj și mântuire. A trăit 67 de ani.

Undset s-a născut în Kalundborg, Danemarca, dar familia ei s-a mutat în Norvegia când avea doi ani. Undset a crescut printre povestitori ai istoriei, legendelor, miturilor și basmelor populare norvegiene. Tatăl său, Ingvald Martin Undset, fiind arheolog, viața ei de acasă era plină de legende, folclor și istoria Norvegiei. Acesta și-a învățat fiica să citească în limba daneză și islandeză veche și a discutat cu ea despre săpăturile sale arheologice în vestigiile Europei din Epoca Fierului.

Viața de acasă a devenit plină de lipsuri materiale când tatăl lui Undset a murit de malarie în 1893. La vârsta de 17 ani, a studiat la Colegiul Comercial Christiana pentru că nu avea resurse pentru o educație universitară.

Pentru a-și întreține familia, a lucrat ca secretară la un antreprenor german, în biroul unei firme de inginerie electrică, timp de 10 ani înainte de a se căsători. În timpul ei liber, citea mult, în special romanele lui Jane Austen și Charlotte și Emily Bronte.

A lucrat și a început să scrie. Empatia lui Undset față de femeile din clasa muncitoare a inspirat o mulțime de eseuri feministe și o serie de lucrări care tratează munca grea și dezamăgirea, începând cu Fru Marta Oulie (Doamna Marta Oulie, 1907), o poveste despre infidelitatea unei soții și Gunnarsdottir (Fiica lui Gunnar, 1909), povestea refuzului unei femei de a fi umilită prin viol și naștere ilegitimă.

Romanele ei timpurii tratează tema poziției femeilor în lumea contemporană, lipsită de romantism, a clasei mijlocii inferioare. Acestea includ Splinten av troldspeilet (Imagini în oglindă), 1917 și Jenny, 1911.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este Kristin Lavransdatter, o trilogie despre viața din Norvegia în Evul Mediu, prezentată prin experiențele unei femei de la naștere și până la sfârșitul vieții. Cele trei volume ale sale au fost publicate între 1920 și 1922.

Apoi s-a îndreptat spre trecutul îndepărtat și a creat ceea ce este considerată capodopera ei, trilogia Kristin Lavransdatter (1920–1922). Deși climatul medieval al romanului este evocat în mod frapant, este totuși o poveste despre destinul unei femei, înfățișând evoluția mândrei și independentei Kristin, prin căsătoria ei cu un bărbat fermecător, dar iresponsabil, într-o femeie puternică, dar umilă și care se sacrifică pe sine. Atât în acesta, cât și în romanul istoric în patru volume Olav Audunssøn (1925-1927; Maestrul din Hestviken), problemele religioase sunt proeminente și reflectă preocuparea autoarei față de astfel de chestiuni.

În 1924, la 42 de ani, s-a convertit la catolicism, la credința romano-catolică, iar în romanele sale ulterioare, în care a revenit la temele contemporane, noua sa religie a continuat să joace un rol important.

Influența atmosferei de acasă, cât și propria ei poveste de viață sunt prezente în mod constant în lucrările ei – de la Elleve aar (1934; Unsprezece ani), în care povestește despre copilărie, până la povestea fugii sale din Norvegia ocupată de naziști, publicată inițial în engleză ca Întoarcere în viitor (1942; Norwegian Tillbake til fremtiden).

În Elleve aar (Unsprezece ani), 1934, Undset și-a descris copilăria petrecută în Christiana (Oslo), unde a studiat cu Frau Ragna Nielsen, o educatoare feministă și progresistă care i-a șocat pe părinți predând la clase mixte de băieți și fete.

În timpul ocupației naziste din Norvegia, a fugit din țară în Statele Unite, în 1940, din cauza opoziției sale față de Germania nazistă și a invaziei și ocupației germane a Norvegiei, dar s-a întors după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în 1945. Și-a petrecut restul anilor de război în Statele Unite, ținând prelegeri și scriind, în numele țării ei devastate de război și a guvernului său în exil.

Pentru calitatea imaginilor ei lipsite de sentimente asupra vieții femeilor, Undset a câștigat o bursă guvernamentală și și-a dedicat cariera scrierii despre femei și familii. Pe măsură ce s-a maturizat, și-a trăit tema maternității devotate. După ce a călătorit în Danemarca, Germania și Roma, s-a căsătorit cu artistul Anders Coitus Svarstad, a născut trei copii și i-a crescut pe cei trei copii ai lui Svarstad dintr-o căsătorie anterioară, după ce mama lor naturală amenințase că îi va plasa într-un orfelinat. Căsătoria a eșuat, dar angajamentul ei față de cei șase copii a rămas ferm.

Opere principale:

Romane: Doamna Marta Oulie (Fru Marta Oulie), 1907; Viga-Ljot og Vigdis, 1909; Jenny, 1911; Primăvara (Vaaren), 1914; Kristin Lavransdatter (trilogie), 1920-1922; Olav Audunsson în Hestviken (Olav Audunssøn i Hestviken), 1925; Olav Audunsson și copiii săi (Olav Audunssøn og hans barn), 1927; Gymnadenia, 1929; Un boschet în flăcări (Den brændende busk),  1930; Ida Elisabeth, 1932; Unsprezece ani (Elleve aar), 1934; Soția credincioasă (Den trofaste hustru), 1936; Madame Dorthea, 1939;

Nuvele: Vârsta fericită (Den lykkelige alder), 1908; Soartă săracă (Fattige skjebner), 1912; Ciobul din oglinda fermecată (Splinten av troldspeilet), 1917; Fecioarele înțelepte (De kloge jomfruer), 1918;

Eseuri: Trei surori (Tre søstre), 1917; Punctul de vedere al unei femei (Et kvindesynspunkt), 1919; Propagandă catolică (Katholsk propaganda), 1927; Etape (Etapper), 1929; Sfântul Olav, regele Norvegiei (Hellig Olav, Norges konge), 1930; Etape. Rând nou (Etapper. Ny række), 1933

Altele: Tinerețe (Ungdom), 1910; Povestirea despre regele Artur și călăreții mesei rotunde (Fortællinger om kong Artur og ridderne av det runde bord), 1915; Cununa (Kransen), 1920; Stăpâna casei (Husfrue), 1921; Crucea (Korset), 1922; Nori de primăvară (Vårskyer), 1921; Viața, moartea și semnele morții Sfântului Halvard (Sankt Halvards liv, død og jærtegn), 1925; Doi sfinți europeni (To europeiske helgener), 1933; Sfinți norvegieni (Norske helgener), 1937; Autoportret și peisaje (Selvportretter og landskapsbileder), 1938.