Simbolismul formelor primordiale in arhitectura

img

Societățile arhaice sunt, în general, inspirate de modelul cosmologic în curs din cultura de care apartin. Habitatul acestor populații reproduce la scară umană aceasta ordine cosmologică așa cum este ea percepută.

Cercul este simbolul perfecțiunii, omogenității, mișcării imuabile și eterne care nu are nici început, nici sfârșit. Pe plan cosmic, simbolizează cerul, în opoziție cu pătratul care e simbolul pământului. Este si simbolul timpului, al veșnicei reînceperi, redate în plan iconografic prin imaginea șarpelui care-și mușcă coada (Uroboros sau Ouroboros).

Cercul populațiilor nomade

Pentru cele mai primitive populații nomade, spațiul orizontal este perceput ca un disc pe care se sprijina bolta cereasca.

Habitatul se rezuma la un acoperiș, forma redusă a boltei ceresti: planul este circular și dă naștere unor construcții precare: corturi, tipi-uri indiene (cort de forma conica folosit drept locuinta traditionala de catre nord-amerindieni), iurte asamblate în campinguri circulare.

mongolian nomadic tente

Iurta mongola de nomazi

tipi

Tipi indian

Cercul pe pământ reproduce percepția spațiului in plan orizontal, neorientat încă, pe cand construcția in forma de semisfera sau de con este un echivalent al cerului in miniatura.

Cercului și sferei le sunt asociate o funcție simbolică de protecție. Se regăsesc si astăzi în cordoanele de apărare din jurul marilor orașe sau în arterele periferice de centură.

Forma circulară este si forma rotii, a mișcarii, a animației. Aceasta este asociata cu nomadismul și cu cerul.

Cercul este simbolul perfectiunii, al omogenitătii, al miscării imuabile si eterne care nu are nici început, nici sfârsit. Pe plan cosmic, simbolizează cerul, în opozitie cu pătratul care e simbolul pământului.

Este si simbolul timpului, al vesnicei reînceperi, redate în plan iconografic prin imaginea sarpelui care-si muscă coada (sarpele Ouroboros).

Cercul limitează un spatiu, dar miscarea de rotatie care formează acest spatiu este potential infinită. In felul acesta, cosmosul, în multe traditii mito-poetice, e considerat o sferă (grafic, un cerc), dincolo de limitele sale fiind haosul.

Toate punctele cercului sunt la aceeasi distantă de centrul invizibil; în acest sens, el reprezintă zeul si creatiunea sa. Cercul e o metonimie a zeului: zeul-soare e un cerc (coroana discoidală a lui Re, discul cu aripi al lui Aton etc.). E simbolul dragostei crestine, în centru fiind Dumnezeu, iar credinciosii vin spre el din perisferă.

Pătratul populațiilor sedentare

În contrast, patratul permite omului o orientare în planul orizontal. El impune haosului un sistem de patru direcții cardinale pentru a ordona lumea.

Această orientare a spațiului da nastere la forme pătrate și ortogonale emblematice pentru habitatul populatiilor sedentare.

Pătratul și cubul simbolizează fixarea și stabilitatea și sunt asociate cu pământul.

Cerul acoperă, pământul sustine.

Pătratul apare ca simbol al pământului în opozitie cu triunghiul sau cercul semnificând cerul. In codul numeric corespunde cifrei patru (tetrada), care semnifică totalitatea si stabilitatea. Deoarece are patru unghiuri, pătratul semnifică oprirea, fixarea in spatiu si în timp, rezistenta si permanenta.

Dacă pământul e caracterizat de pătrat e pentru că soarele îi fixează axele datorită punctelor extreme ale traiectoriei sale, ceea ce îi divide în patru părţi, fiecare reprezentînd un anotimp şi, totodată, unul dintre punctele cardinale.

Baza bisericilor e pătrată sau dreptunghiulară, iar partea superioară (cupola) e circulară (sferică).

Careul înscris într-un cerc semnifică, de asemenea, conjunctia dintre pământ si cer, dintre principiul feminin si cel masculin.

„Cerul e rotund, iar pământul pătrat… Pătratul e întunecat, iar cercul este luminos” — se afirmă într-un tratat taoist.

Simbolismul cercului si pătratului stă la baza legendei întemeierii Romei: cetatea era înconjurată de un sant circular (mundus), iar forma cetătii era pătrată (Roma quadrata).

Axa lumii

În gândirea primitivă, acestea sunt verticalele (axele lumii), care sprijina universul (copac, munte). În ceea ce privește construcția, pe lângă funcția lor de sustinere, tarusul, stâlpul, coloana au preluat simbolismul copacului (primele coloane grecești încoronate cu motive de frunze erau din lemn pentru a aminti de templul pădurii sacre. În Egipt, coloanele iau forme de palmier, papirus…).

Coloana a devenit, la rîndu-i, simbol axial. Coşul-ornament din frunze sculptate care înconjoară capitelul se trage din vechea legătură vegetală ce strîngea într-un mănunchi deschiderea florală a tulpinilor.

capitel

Capitel de lemn avand ca motiv ornamental frunza de acant

ionic columns

Capiteluri egiptene avand ca motiv ornamental frunza de palmier si floarea de lotus

papyrus

Capitel egiptean avand ca motiv ornamental papirusul

Axa lumii leagă diferitele niveluri ale universului cosmic, așa cum anticii si le reprezentau (lumea subterana de dincolo, lumea terestra, lumea celestă).

Axa lumii ia de multe ori forma unui catarg sau unei coloane centrale, dar nu este în mod necesar materializata (in Asia, axa lumii este coloana de fum care se ridica din vatra centrală și se inalta spre cer, iesind pe acoperiș prin orificiul prevăzut în acest scop). Aceasta rămâne locul de trecere al energiei vitale sau spirituale și punctul central al radiațiilor acestei energii.

Lăcașurile de cult: cerc ceresc pe pătrat pamantesc

Acest simbolism al axei lumii (verticala), care asociaza și conectează pământul (reprezentat prin forme arhitecturale pătrate sau cubice) cu cerul (reprezentat prin formele arhitecturale circulare sau sferice), se regasesc de-a lungul istoriei, în majoritatea civilizațiilor, în ceea ce privește arhitectura locurilor de cult.

Cercul, semisfera se regasesc în arhitectura sub formă de bolta, cupola, dom în temple, mausolee, moschei, baptisteriu, salile funerare adesea acoperite sau împodobite cu imagini care evocă lumea cereasca (îngeri, stele, păsări, care solare…).

Constructiile dolmenice, mormintele miceniene, cupolele bizantine, stupele budiste, qubbah-urile musulmane au aceasta semnificatie generala a domului ceresc. Această parte ce evocă cerul se sprijina în general pe o bază cubica sau ortogonala ce se afla pe pământ. Schimbul cu divinul are loc prin axa lumii care trece prin centrul cupolei. Forma de cupă rasturnata simbolizează coborârea darurilor cerești.

Pătratul este planul de construcție a numeroase temple (Angkor din Cambodgia, Borobudur în provincia Java, Indonezia), dar acestea sunt foarte adesea inscrise în spații circulare (varful colinei, cercul colinelor) sau acoperite cu forme circulare (stupa).

Borobudur-temple

Templul din Borobudur, Indonezia

borobudur-temple1

Templul din Borobudur, detaliu

angkor_wat

Templul Wat din Angkor, Cambodgia

Daca Kaaba din Mecca se prezinta ca o formă pătrată, credinciosii se deplaseaza în jurul ei descriind trasee circulare. Kaaba este un sanctuar sub forma unui cub.

kaaba

Kaaba (Casa sfanta), Mecca

Piramidele și munții magici

Monument funerar la vechii egipteni (si la popoarele Americii precolumbiene) de dimensiuni gigantice, construit din blocuri de piatră, având patru fete triunghiulare si o bază patrulateră, în care erau depuse mumiile faraonilor. Numele i l-au dat grecii, prin asemănarea cu o prăjitură din făină si miere, care avea această formă si se numea pyramis; numele egiptean al constructiei era mer.

Se înscrie în simbolismul Axei Lumii; este o scară monumentală, gratie căreia defunctul regal se urca spre cer. Simbolizează perenitatea, eternitatea si imortalitatea.

Piramidele regulate cu etaje, ziguratele sunt transpuneri in plan arhitectonic ai munților divini. Aproape de cer, ele sunt la fel de aproape de puterile cerești și de zei. In Mexic, acestea sunt decorate cu frize de stele si creneluri. Multe temple din lume adoptă această formă (Borobudur Angkor…).

Piramidele simbolizează elevatia și ascensiunea spirituală. Prin centrul lor trece axa lumii. Fețele lor înclinate sunt scări fixe sau scări mobile simbolice care permit sa se ridice și sa comunice cu divinitatea, în timp ce muchiile lor simbolizează lumina soarelui divin care cade pe pământ.

Similare cu niste munți artificiali, acestea apartin, de asemenea, de simbolismul movilei (colina care a aparut din apele primordiale in momentul nașterii pământului) și reprezintă existența. Moartea poate fi combătuta prin acest simbol puternic de unde funcția sa funerară (reținerea vieții pe termen nelimitat) a unora dintre ele (Egipt).

Muntele reprezintă un Axis Mundi (Axă a Lumii) sau o scară, ce înlesneste ascensiunea omului spre înaltele valori spirituale, al căror simbol si sediu este cerul. Pe de altă parte, muntele este centrul care organizează nu numai un spatiu geografic, ci si diferitele fenomene si procese macrocosmice si microcosmice.

Loc de întâlnire dintre cer si pământ, muntele este un canal de comunicare dintre cele două stihii sau nivele ale cosmosului. în vechile credinte, el este lăcasul zeilor sau spatiul predilect unde se oficiază diverse rituri, menite să atragă asupra gliei si asupra locuitorilor ei influentele benefice ale cerului.

Fiecare popor îsi avea muntele său sacru: Olimpul — la vechii greci, Sinai — la evrei, Meru — la indieni, Fudjiama — la japonezi etc. După mărturia geografului antic Strabo, geto-dacii venerau muntele Kogaionon, considerat lăcasul lui Zamolxe.

In Asia, muntele reprezinta mai mult axa  lumii deca un stalp al cerului. Chiar dacă budismul este o religie fără zei, muntele poate să fie asociat cu sfințenia lui Buddha. De exemplu, în Coreea, muntele Namsan era considerat o reprezentare pământească a lumii lui Buddha. Astfel, în jurul anului 1000, muntele a fost acoperit cu statui, pagode, temple si gravuri rupestre si a devenit “muntele celor 10.000 de Buddha.”

În mod similar, Muntele Kailasa din Himalaya se referă la muntele mitic Meru al budismului tibetan. De asemenea, pentru traditiile animiste locale, acesta reprezintă scara cosmică pe care a coborât marele invatator al oamenilor. Astfel, Muntele Kailasa a devenit un loc sfânt, un centru de cult pentru hinduși și budiști. De altfel, pelerinajul (Kora) consta in a merge în jurul acestui munte-axa, a cărui ascensiune este interzisă și păzită de monștri.

kailash mountain

Muntele sfant, Kailasa, Tibet

Revelația divină: in Biblie, Muntele Sinai este muntele sacru unde Moise a primit Tablele Legii și revelatia  numelui  Yahvé (numele Domnului). De altfel, Dumnezeu însuși a coborât de pe munte pentru a aparea in fata oamenilor:

18 Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

19 Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. (Exodul XIX, 18-19).

mount-sinai-egypt-moses

Muntele biblic, Sinai, Egipt

Prin valoarea sa ascensională, prin vertcalitate, stabilitate si duritate, muntele este un simbol masculin (yang). El semnifică permanenta, imuabilitatea, tăria de a rezista vicisitudinilor timpului.

© CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.