Simbolismul leului și caracteristicile lui în zodiacul european
Leul este unul dintre cele mai faimoase animale, o creatură maiestuoasă care fascinează și captează imaginația. Din anii copilăriei în care era văzut întruchipându-l pe Simba, Regele Leu, până la a fi o figură proeminentă în tot felul de creații și opere de artă, leul este o prezență constantă în viața noastră. Dar de ce iubesc oamenii atât de mult acest animal? Ce simbolizează leul și ce se poate învăța de la el?
Semnificația din spatele leului
Noblețea
Chiar dacă habitatele sale naturale sunt pajiștile, savanele și câmpiile, leul este denumit în mod popular „regele junglei”, o noțiune propagată în cultura pop prin povești celebre. Leul este o figură comună în heraldică, în special în blazoane și steme pentru a reprezenta poziții apreciate, întărind și mai mult asocierea sa cu noblețea.
De exemplu, scutul din Stema Regală a Regatului Unit conține patru lei în total – trei lei ai Angliei în primul și al patrulea cadran, iar leul Scoției în al doilea cadran. Scutul este, de asemenea, susținut în stânga de leul englez (și de unicornul scoțian în dreapta).
Familia
Leii sunt singurele feline care coabitează într-un grup sau o unitate familială numită „haită”. Aceasta poate fi formată dintr-o simplă familie de doi lei până la 40 de lei. O haită mare este de obicei formată din trei până la patru lei masculi, aproximativ o duzină de femele și puii. Leii tineri sunt de obicei crescuți împreună de leoaice până la vârsta de doi până la trei ani.
Curajul și forța
Leii sunt a doua cea mai mare felină din lume. Fideli rolurilor lor de vânători și apărători, aceștia pot alerga până la 80 de kilometri pe oră în intervale scurte, pot sări până la 11 metri înălțime și au o vedere de aproximativ șase ori mai sensibilă la lumină decât oamenii.
Simbolic, leul poate reprezenta un războinic viteaz și un soldat bun. Într-adevăr, „inimă de leu” este un termen folosit în mod obișnuit pentru a se referi la cineva curajos, precum Regele Richard Inimă de Leu și filmul de acțiune din 1990 despre arte marțiale, Lionheart, cu Van Damme în rol principal.
Egalitatea
Leii masculi și femele au roluri diferite, dar la fel de importante în haită. Leii masculi sunt protectorii. Ei marchează teritoriul haitei lor, sperie potențialii intruși și își apără zona de animalele care intră pe teritoriul lor.
Pe de altă parte, leii femele sunt liderii și vânătorii. De obicei, sunt mai mici și mai agili decât leii masculi, așa că lucrează împreună pentru a captura prada. Hrana este apoi împărțită și distribuită de grup în funcție de ierarhie.
Răbdarea
Leii femele au perfecționat o strategie sofisticată atunci când vânează prada, valorificându-și puterea numerică și elementul surpriză. În loc să atace prada prin forță pură, așteaptă cu răbdare să o atragă într-o ambuscadă. Leoaicele se desfășoară în evantai pentru a forma un semicerc și a-și aduce prada în centru.
Inteligența
Pe lângă strategia lor de a-și încolți prada, leii sunt capabili să comunice între ei într-o varietate de moduri. Comunicarea auditivă prin răgete, mârâituri, mormăieli și gemete poate însemna lucruri diferite.
De exemplu, răgetul unui leu mascul este audibil până la opt kilometri distanță și poate servi drept avertisment pentru prădători și intruși. Comunicarea olfactivă este exemplificată de leii masculi care revendică teritoriul grupului prin marcajul olfactiv și de unirea grupului prin frecarea capetelor unii de alții pentru a împărtăși „mirosul familiei”.
Independența
Leii tineri masculi părăsesc în cele din urmă haita și își întemeiază propriul grup. În plus, deși leoaicele vânează de obicei în grup, ele pot vâna și singure atunci când apare oportunitatea.
Împreună cu curajul, puterea, inteligența și răbdarea pe care le inspiră leul, crede că poți depăși orice provocare pe care viața ți-o aruncă în cale.
Semnificația simbolică a leilor
Semnificația simbolică a leilor apare în mod repetat în mai multe culturi. Originare din junglele Africii, aceste animale enigmatice împodobesc ușile templelor, clădirilor civice și fântânilor din Europa, Asia și America.
Leul mascul era considerat un simbol solar de culturile antice. Cunoscut sub numele de „Regele Junglei”, coama sa zburlită seamănă cu razele diagramatice ale soarelui.
În simbolismul ezoteric, regii și soarele au aceeași semnificație: autoritate și furnizor de viață.
Soarele oferă vitalitate și hrană pentru pământ, ceea ce este un simbol al corpului și al minții – soarele fiind mintea, pământul fiind corpul. Regii au suveranitate asupra regatului lor, ceea ce înseamnă că au puterea supremă care este un simbol al minții.
Prin urmare, semnificația simbolică a leilor se referă la indivizii care au control asupra corpului și minții lor.
În plus, leii masculi protejează grupul. Ei au autoritate asupra omologilor lor feminini. În simbolismul ezoteric, leoaicele sunt recunoscute ca un simbol lunar.
Motivul poate fi acela că leii vânează în mare parte noaptea şi rolul femelei este de a executa uciderea şi de a asigura hrana.
Simbolurile lunare și întunericul nopții se referă la emoții și la subconștient. Astfel, este posibil să deducem că semnificația simbolică a leilor masculi se referă la indivizii care au control asupra subconștientului lor, care le oferă apoi hrană.
„Subconștientul tău se comportă conform naturii gândurilor tale. Gândești cu mintea ta conștientă și tot ceea ce gândești în mod obișnuit se afundă în subconștientul tău, care apoi creează conform naturii gândurilor tale. Subconștientul tău este sediul emoțiilor tale. Este mintea creativă.” – Dr. Joseph Murphy, Puterea subconștientului
În natură, leii sunt animale curajoase care vor lupta până la moarte pentru a-și proteja mândria. Deși aceste creaturi sunt considerate feroce, sunt și jucăușe și preferă să trăiască o viață simplă și pașnică.
Putere, Curaj și Voință
Legătura leului cu soarele are o semnificație simbolică mai profundă. Coama poate avea o ușoară asemănare cu soarele, dar conexiunea reală este în legătură cu forța și puterea.
În tradițiile chinezești, soarele era recunoscut ca Marele Principiu Masculin. Ca sursă a vieții, soarele este asociat cu iluminarea.
Pentru alchimiști, Sol Invictus – Soarele Neînvins – este un simbol pentru indivizii care au puterea minții de a depăși provocările. Sol era aclamat ca „Răsăritul de Soare care risipește și alungă forțele răului”.
În tradițiile șamanice, leul reprezintă creativitatea, intuiția și imaginația, toate acestea fiind necesare pentru împlinirea de sine.
O extensie a soarelui este focul. Înțelepții antici au atribuit celor patru elemente o semnificație. Focul a fost atribuit pasiunii și puterii personale. Imaginarea focului în minte poate fi, de asemenea, folosită pentru a dizolva valorile vechi care creează probleme în viață și a le înlocui cu valori superioare, care vor îmbunătăți calitatea vieții.
Ori de câte ori te confrunți cu dificultăți personale, leul îți reamintește să-ți invoci puterea pentru a-ți atinge obiectivele.
Când vezi sincronicitatea leilor sau a simbolurilor solare, acesta este mesajul pe care inconștientul tău încearcă să ți-l transmită.
Curajul și voința sunt printre primele lucruri de care ai nevoie în urmărirea succesului. De aceea găsești statui de lei poziționate în ușile templelor.
Vei găsi adesea lei la intrarea în palate. Acest lucru reflectă puterea și curajul regelui.
„În simbolismul medieval, «piatra filosofală» (un simbol preeminent al integrității omului) este reprezentată ca o pereche de lei sau ca un cuplu uman călare pe lei. Simbolic, acest lucru indică faptul că adesea impulsul spre individuație (individualitate sau ceea ce deosebește un individ de altul) apare într-o formă voalată, ascuns în pasiunea copleșitoare pe care o poate simți cineva pentru o altă persoană. (De fapt, pasiunea care depășește măsura naturală a iubirii vizează în cele din urmă misterul devenirii întregului și de aceea simțim, atunci când ne îndrăgostim cu pasiune, că a deveni una cu cealaltă persoană este singurul scop demn de luat în seamă al vieții noastre.)” – Carl Jung, Simboluri ale transformării
Regii Europei și Asiriei erau dornici să le amintească supușilor lor de curajul lor asemănător leului și foloseau adesea leul pe stema lor. Regele asirian, Adad Nirari al II-lea, declara: „Sunt atotputernic… Sunt curajos ca un leu.”
Semnificația simbolică a leilor în culturile antice
Leii au fost prezentați în simbolismul ezoteric de mii de ani. Sumerienii au fost primii care au atribuit animalul casei astrologice a Leului.
În astrologie, se spune despre casa Leului că reprezintă un echilibru între emoție și intelect.
Acest frumos mozaic al „Leului care trece”, reprezentat pe Poarta Ishtar, o poartă monumentală, principala intrare în Babilonul antic, reflectă, de asemenea, mișcarea soarelui pe cer.
“Leul care trece” reprezentat pe Poarta Ishtar, Babilon
Nu este o surpriză faptul că semnificația simbolică a leului este legată de diverși zei ai soarelui. În Egiptul antic, soarele care răsare era asociat cu Amon-Ra.
În tradiția mitraică a Persiei, găsim basoreliefuri care înfățișează un leu într-o poziție amenințătoare. Mitologia persană povestește despre zeul soarelui Mithra care ucide un taur. În sălbăticie, leii vânează tauri.
Unii cercetători susțin că zeul soarelui persan, Mithra, era păgânul Hristos.
În cartea biblică Apocalipsa, Ioan îl descrie pe Isus ca fiind „leul lui Iuda”, singura ființă vie capabilă să rupă cele șapte peceți ale sulului. Hristos a avut și 12 discipoli, fiecare reprezentând un semn zodiacal (în jurul soarelui) și trăsături specifice de personalitate.
Și aici se vede din nou că leul este un simbol al depășirii naturii animale. Isus și alți oameni iluminați dinaintea lui aveau lumina (a acestui soare) în interior și erau pregătiți să împărtășească cunoștințele lor cu ceilalți.
În budism și hinduism, leul este de obicei reprezentat alături de un Bodhisattva, un om înțelept care reține iluminarea pentru a-i învăța pe alții înțelepciunea transcendentală și a-i ajuta să ajungă la Nirvana. În religia budistă, în filozofia indiană, Nirvana reprezintă o stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și a ascezei.
Narasimha, jumătate-om, jumătate-leu
În esență, leul în hinduism are aceeași semnificație ca focul, care poate arde iluziile minții obișnuite. O comparație similară poate fi găsită atât în Vechiul Testament, cât și în scrierile sanscrite antice.
Psalmii 7:1-2 | „Eliberează-mă de toți cei ce mă urmăresc! Salvează-mă! Altfel mă vor sfâșia ca pe un leu; mă vor sfâșia în bucăți și nimeni nu mă va putea salva.”
Narasimha, jumătate-om, jumătate-leu, luptându-se cu un demon
În mitologia hindusă, zeul hindus Narasimha, un avatar al Domnului Vishnu, distruge demonii smulgându-le inimile.
Dar, ca în cazul tuturor simbolurilor, există un aspect negativ, astfel leul reprezintă două aspecte opuse ale naturii umane: ferocitatea și afecțiunea.
Leul este văzut dominând alte animale și este un prădător iscusit. În Noul Testament, Satana este numit un leu, nemilos, furtiv și agresiv.
Petru 5:8 „Fiți vigilenți și cu mintea trează. Vrăjmașul vostru, diavolul, umblă ca un leu care răcnește căutând pe cine să devoreze.”
În timp ce vânează, leul mascul răcnește la prada sa pentru a o speria și a o îndruma spre leoaice. Când nu ești cu mintea trează, devii pradă ușoară pentru oamenii care intenționează să domine și să manipuleze pe alții.
Prin urmare, leul nu este doar un simbol al iluminării. Adevărata sa semnificație este Sinele – mediatorul dintre ego și supraego. Sinele devine întreg doar în timpul procesului de individuație.
Soarele reprezintă și Sinele. Astfel, curioasa gravură în lemn a leului verde devorând soarele este o enigmă care pare să-i fi derutat pe comentatorii alchimiști.
Leul Verde
Leul Verde devorând soarele (gravură în lemn)
Reprezentarea clasică a Leului Verde alchimic (în mod special cea în care devorează Soarele) este o gravură în lemn. Imaginea provine din tratate alchimice medievale și renascentiste ilustrate, cea mai faimoasă fiind gravura din lucrarea Rosarium Philosophorum (Trandafirul Filozofilor), publicată în anul 1550 la Frankfurt.
Deși în prezent există artiști moderni care creează replici sub formă de sculptură decorativă inspirate din acest simbol, sursa sa istorică și iconografică originală rămâne o ilustrație tipărită (gravură în lemn sau cupru). În alchimie, acest motiv grafic reprezenta, la nivel chimic, acidul (vitriolul) care dizolvă aurul (Soarele).
Leul Verde a fost asociat cu metalul mercur, care se aliniază cu zeul roman cu același nume. Mercur este zeul vindecării.
În alchimie, Leul Verde este un simbol vechi care indică materia primă și punctul de plecare pentru transformarea spirituală sau interioară. El reprezintă o etapă de trezire, energia vitală pură și începutul procesului de cunoaștere de sine.
Semnificații principale
Materia primă: în vechile scrieri alchimice, arată substanța de la care pornește orice schimbare profundă.
Asocierea cu natura și viața: culoarea verde adaugă forței și curajului leului o conotație de renaștere, creștere și prospețime spirituală.
Transformare: exprimă eliberarea energiei ascunse și controlul asupra propriilor porniri instinctuale.
În ilustrațiile și textele alchimice, „Leul Verde” (Leo Viridis) este unul dintre cele mai faimoase, dar și cele mai înfricoșătoare simboluri. Cel mai adesea, el este desenat ca un leu fioros care înghite un soare din care curge sânge.
Deși imaginea pare violentă, ea are o logică impecabilă, legându-se perfect de transformarea materiei și energia vieții.
Iată cele trei mari secrete din spatele Leului Verde:
Este “dizolvantul universal” (sensul chimic)
În laboratorul alchimiștilor, Leul Verde era un cod pentru o substanță acidă capabilă să dizolve metalele nobile, în special aurul.
Soarele reprezenta întotdeauna aurul.
Leul Verde care înghite soarele simboliza procesul chimic prin care acest acid (obținut de obicei din vitriol verde – denumirea populară pentru sulfatul de fier (II) (sau sulfat feros), având formula chimică FeSO₄, sub formă de cristale sau pulbere de culoare verde-deschis – sau acetat de cupru calcinat) dizolva aurul solid, transformându-l într-un lichid. Pentru ei, acesta era primul pas spre obținerea Pietrei Filosofale: trebuia să „mori” ca formă solidă pentru a renaște spiritual.
Este seva brută a naturii (sensul energetic)
Leul Verde este forța vitală brută, sălbatică și neîmblânzită a Naturii.
Este energia radicală ascunsă în plante și minerale (acea Viriditas sau verdeață).
Se numește „leu” pentru că este o forță incredibil de puternică și fixă, și este „verde” pentru că este încă necoaptă, tânără și plină de potențial. El trebuie „prins” și „îmblânzit” de alchimist pentru a-i fura energia și a o transforma în aurul spiritual.
Sângele Leului Verde
În anumite tratate, după ce Leul Verde „mănâncă” soarele (adică acidul dizolvă aurul), el este supus unui foc lent în retortă. În acel moment, lichidul verde începe să își schimbe culoarea și devine un lichid roșu ca sângele, numit „Sângele Leului Verde”. Acesta era considerat elixirul suprem, etapa imediat anterioară obținerii Pietrei Filosofale (faza Rubedo sau Opera în Roșu).
Prin urmare, Leul Verde este forța care distruge vechea formă a materiei (acidul care dizolvă aurul sau foamea naturii care consumă elementele).
În imagistica alchimică, desenul cu Leul Verde care mănâncă Soarele este una dintre cele mai puternice și șocante metafore. În ciuda aspectului violent, această imagine are o explicație extrem de precisă, împărțită pe două planuri: unul chimic (la nivel de laborator) și unul spiritual (la nivel de transformare interioară).
Iată cum se explică acest simbol:
Explicația chimică (secretul din laborator)
În alchimia practică, fiecare element avea un nume de cod pentru ca secretele să nu fie înțelese de oricine.
Soarele (Sol) reprezenta întotdeauna Aurul metalic.
Leul Verde era codul pentru un acid mineral extrem de puternic (obținut de obicei prin distilarea vitriolului verde sau a acetatului de cupru).
Atunci când alchimistul turna acest acid verde peste aur, acidul ataca și dizolva complet aurul solid, transformându-l într-un lichid. Pentru un observator din Evul Mediu, părea literalmente că o substanță verde, vie și fioroasă (Leul) „înghite” și mistuie cel mai pur metal și cea mai strălucitoare lumină (Soarele).
Acest proces era obligatoriu: pentru a crea Piatra Filosofală, aurul metalic trebuia mai întâi distrus, „ucis” și adus în stare lichidă, pentru a putea fi ulterior reconstruit la un nivel superior.
Explicația spirituală (marea operă a sufletului)
Pe plan mistic, imaginea reprezintă confruntarea dintre Ego și Forța Vieții:
Soarele reprezintă Conștiința, Rațiunea, Ego-ul uman strălucitor, dar rigid și mândru.
Leul Verde reprezintă Forța Vitală Brută a Naturii, inconștientul, instinctele sălbatice și energia pură.
Faptul că Leul mănâncă Soarele înseamnă că rațiunea rigidă și orgoliul omului trebuie să fie „înghițite” și dizolvate de forța pură a naturii și a divinității. Este faza de „moarte spirituală” sau dizolvare. Omul trebuie să își piardă controlul ego-ului (Soarele) pentru a fi integrat în fluxul universal al vieții (Leul Verde).
De ce curge sânge din Soare?
În majoritatea ilustrațiilor, în timp ce este înghițit, din Soare picură sânge. În limbaj alchimic, acest „sânge” este aurul lichefiat (numit și Aur potabil sau Sângele Leului). Acest lichid roșu-sângeriu era considerat germenele viitoarei Pietre Filosofale. Din moartea Soarelui fizic se năștea viața spirituală veșnică.
Simbolismul leului în diverse culturi
Puternic, suveran, simbol solar şi luminos pînă la extrem, leul, regele animalelor, are calitățle şi defectele inerente rangului său. Dar el reprezintă Încarnarea Însăşi a Puterii şi a Înțelepciunii, a Dreptății, în schimb, orgoliul său nemăsurat şi siguranța de sine fac din el simbolul Tatălui, al Stăpînului, al Suveranului, orbit de propria sa putere, de propria sa lumină şi care ajunge tiran, crezîndu-se, de fapt, ocrotitor. EI poate fi aşadar pe cît de ocrotitor, pe atît de insuportobil: între aceşti doi poli oscilează numeroasele lui înțelesuri simbolice.
Krishna, se spune în Gita, este leul printre animale (10, 30); Buddha este leul lui Shakya; Hristos este leul lui Iuda.
Ali, ginerele lui Mahomed, glorificat de şiiți, este leul lui Allah, motiv pentru care drapelul Iranului avea imprimat un leu încoronat.
Pseudo-Dionisie Areopagitul explică de ce teologia atribuie unor îngeri înfăţişare de lei: leul exprimă autoritatea şi forța invincibilă a minților dumnezeieşti, acest efort suveran, vehement, nedomolit, de a imita măreția divină şi taina divină încredințată îngerilor de a învălui misterul lui Dumnezeu cu o întunecime măreață, ascunzînd de privirile indiscrete urmele comunicării lor cu divinitatea, aidoma leului, despre care se spune că şterge urma propriilor paşi atunci cînd fuge de vînător.
În Apocalipsă, cea dintîi dintre cele patru ființe pline de ochi, dinainte și dinapoi, care se află împrejurul tronului ceresc este zugrăvită ca “asemenea leului”, iar în Iezechiel (l, 4-15), carul lui Iahve apare avînd patru fiare, fiecare din ele avea patru fețe, toate patru aveau cîte o față de leu la dreapta.
Blazonul lui Așoka (232 î.e.n.), regele budist care a recucerit India de la greci şi perşi şi a reunificat-o, avea ca efigie trei lei aşezați spate în spate, deasupra unui soclu în formă de roată şi purtînd deviza: adevăruI biruie. Aşa arată şi azi stema Indiei. Cei trei lei, ținînd seama de fervoarea budistă a regelui, ar putea simboliza Cele trei coşuri (Tripitaka), culegere canonică de învățături ale lui Buddha, precum şi Întreitul Giuvaier (Triratna); Buddha (Întemeietorul sau cel Treaz), Dharma (Legea), Samgha (Comunitatea).
Blazonul sau capitelul cu lei al lui Așoka (Lion Capital of Ashoka) este o sculptură din jurul anului 250 î.e.n., comandată de împăratul indian Așoka pe stâlpul budist de la Sarnath. Această capodoperă din gresie lustruită servește drept stema oficială a Indiei din anul 1950
Capitelul Leului lui Așoka este o sculptură înaltă de 2,1 metri, sculptată dintr-un singur bloc de gresie lustruită în jurul anului 250 î.e.n. Prezintă patru lei asiatici maiestuoși, așezați unul lângă altul deasupra unui abac circular și a unui lotus în formă de clopot. Astăzi, este păstrat la Muzeul Sarnath din India și servește drept emblemă oficială a statului India.
Patru lei sunt orientați spre cele patru direcții cardinale pentru a arăta puterea, curajul și răspândirea învățăturilor lui Buddha. Abacul este platforma rotundă din mijloc, decorată cu sculpturi în relief reprezentând patru animale – un elefant, un taur, un cal în galop și un leu. Roțile sunt mici roți Dharma (Chakre) care separă animalele de pe abac. Baza este o floare de lotus inversată, în formă de clopot.
Simbol al dreptății, leul este prin aceasta garantul puterii materiale şi spirituale. De aceea serveşte drept animal de călărie sau drept tron multor divinități, după cum împodobeşte fie tronul lui Solomon, fie pe acela al regilor Franței sau al episcopilor medievali. EI este şi simbolul lui Hristos-Judecătorul şi al lui Hristos-Învățătorul căruia îi poartă cartea sau sulul de pergament. În aceeaşi perspectivă, se ştie că este emblema sfîntului evanghelist Marcu.
Emblema de Stat a Indiei este emblema națională a Republicii India și este o adaptare a Capitelului Leului din Ashoka, o sculptură antică datând din anul 280 î.e.n, în timpul Imperiului Maurya. Statuia este o emblemă tridimensională care prezintă patru lei. Emblema de Stat a Indiei este un sigiliu oficial al Guvernului Indiei, este folosită ca emblemă națională a Indiei și apare pe documente oficiale, valută și pașapoarte.
Stema Indiei sau Emblema națională a Indiei se bazează pe Capitelul Leului din Ashoka, o sculptură care a fost ridicată inițial la Sarnath, un loc unde Gautama Buddha a predat pentru prima dată Dharma, acum în Uttar Pradesh, India. Emblema prezintă patru lei asiatici care stau spate în spate, simbolizând puterea, curajul, încrederea și credința. Leii sunt montați pe un abac circular, iar abacul este montat pe un lotus. Roata legii, Dharmachakra, se află în centrul abacului. Roata are 24 de spițe, care simbolizează progresul și evoluția civilizației umane.
Emblema națională a Indiei derivă din vremea împăratului Ashoka. Emblema este o replică a Leului din Sarnath, lângă Varanasi, în Uttar Pradesh. Capitelul Leului a fost ridicat în secolul al III-lea î.e.n. de către împăratul Ashoka pentru a marca locul unde Buddha și-a proclamat pentru prima dată evanghelia de pace și emancipare în cele patru colțuri ale universului.
Emblema națională este, așadar, un simbol al reafirmării de către India contemporană a angajamentului său străvechi față de pacea mondială și bunăvoința. Cei patru lei (unul ascuns vederii) – simbolizând puterea, curajul și încrederea – se sprijină pe un abac circular. Abacul este înconjurat de patru animale mai mici – Gardienii celor patru direcții: Leul Nordului, Calul Vestului, Taurul Sudului și Elefantul Estului. Abacul se sprijină pe un lotus în plină floare, exemplificând izvorul vieții și al inspirației creative. Motto-ul „Satyameva Jayate”, înscris sub emblemă în alfabetul Devanagari, înseamnă „doar adevărul triumfă”.
Leul lui Iuda, pomenit de-a lungul întregii Scripturi, începînd cu Facerea 49, 8, se înalță în persoana lui Hristos. Şi în Apocalipsă (5, 5) scrie că a biruit leul din seminția lui David ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. Mai exact, în iconografia medievală, capul şi partea anterioară a leului corespund naturii dumnezeieşti a lui Hristos, iar partea posterioară, care contrastează prin relativa ei slăbiciune, corespunde naturii umane.
De asemenea, el serveşte drept tron lui Buddha şi zeiței Kubijka, ipostaza lui Devi („zeiță strălucitoare). Devi este forma feminină a cuvântului „zeu” (deva).
El este puterea energiei divine (shakti). Este avatarul Narasimha (om-leu), forța şi curajul, nimicitorul răului şi al ignoranței. Suveranitate, dar şi putere a Legii (Dharma), leul corespunde lui Vairochana, supremul Buddha central şi lui Manjushri, depozitarul cunoaşterii. Buddha rage cu răgetul leului asemenea lui Brihaspati din Vede: atunci cînd propovăduieşte Dharma în fața unei adunări, răsună răgetul lui de leu (Anguttaranikaya 5, 32). Ceea ce exprimă puterea legii, capacitatea ei de a trezi şi de a zgudui, propagarea ei în timp şi în spațiu.
Iconografia hindusă menționează şi leoaica shardula, manifestare a Verbului, care exprimă aspectul de temut al aşa-numitei Maya, forța de manifestare (BURA, CHAV, COOH, DANA, DEVA, DURV, GOVM, GUEM, GUER, EVAB, KRAS, MALA, MUTC, ORIC, SECA).
În filozofia hindusă, Māyā este forța cosmică activă care transformă gândurile și ideile în realitate fizică, creând în același timp iluzia că lumea materială este singurul adevăr. Ea reprezintă puterea divină de manifestare, dar și vălul care ascunde realitatea spirituală supremă.
Acest rol plin de mîndrie al leului nu se schimbă din Europa pînă în America. Triburile bambara, impresionate de seninătatea forței lui, l-au transformat în alegorie a Ştiintei divine şi într-un rang care, în ierarhia socială tradițională, nu-i are ca superiori decît pe preoții savanți.
Totuşi, cusururile acestei forțe liniştite n-au scăpat nici înțelepciunii populare, nici misticilor şi nici filosofilor. Aşa se face că odată cu emanciparea femeii, care s-a înfăptuit în vremea noastră, leul mîndru şi generos a devenit un macho falocrat, care nu ştie sau se preface a nu şti că puterea lui este întru totul relativă. Ceea ce reamintesc şi observațiile Sfîntului Ioan al Crucii cu privire la impetuozitatea poftei irascibile a leului, simbol al unei voințe autoritare şi a unei forțe necontrolate. Pe această cale se ajunge la leul pîntecos, simbol al lăcomiei oarbe, asupra căruia îşi pune Shiva piciorul.
De la leul simbol al lui Hristos, această orbire duce la leul simbol al Antehristului, de asemenea atestat în Scriptură. Psihanaliza va face din el simbolul unei pulsiuni sociale deformate: tendința de a domina ca despot, de a-și impune cu brutalitate autoritatea şi forta. Răgetul lui puternic, botul lui larg deschis țin de un alt simbolism, care nu mai este solar şi luminos, ci întunecat şi htonian. În această viziune neliniştitoare, leul se înrudeşte cu celelalte divinități subpămîntene, care înghit ziua în amurg şi îi dau iarăşi drumul în zori, asemenea crocodilului din multe mitologii.
Astfel se întîmpla în Egipt, unde leii erau adeseori reprezentati perechi; spate în spate: fiecare dintre ei privea orizontul din fața sa, unul spre răsărit, celălalt spre apus. Au ajuns să simbolizeze cele două zări şi drumul soarelui de la un capăt al pămîntului la celălalt. Veghind astfel timpul în curgerea sa, ei reprezentau ziua de leri şi pe cea de Mîine. Şi deoarece călătoria infernală a soarelui îl ducea de la botul leului de la apus la botul Leului de la răsărit, de unde reînvia în zori, cei doi Iei au devenit agentul principal al întineririi astrului (POSD, 151). Într-o manieră mai generală, ei au simbolizat vigoarea împrospătată pe care o asigură alternarea zilei şi a nopții, a efortului şi a odihnei.
În Extremul Orient, leul, animal pur emblematic, are afinități cu dragonul, cu care ajunge să se identifice. În Japonia au loc dansuri ale leului de 1 ianuarie şi în anumite zile de sărbătoare. Ele se desfăşoară în fața templelor şintoiste, pe străzi şi pînă în case particulare. Cîntăreți îi acompaniază pe dansatori, iar aceştia poartă măşti avînd chipul unui leu. O persoană poartă masca şi alte două sau trei, sub un cearşaf, îi înfățișează trupul. Capul leului are culoarea roşie. Acest leu se presupune că alungă demonii şi că aduce sănătate şi prosperitate familiilor, satelor, comunelor.
După cum se vede, viziunea de coşmar evocată mai sus ajunge să fie exorcizată şi simbolismul htonian răsturnat, imaginea morții devenind garanția reînnoirii, deci a vieții. Acest lucru se poate vedea şi în alte arii culturale unde leul devorînd în mod periodic taurul exprimă de milenii dualitatea antagonistă fundamentală a zilei şi a nopții, a verii şi a iernii (CHAS, 53). Leul va ajunge să simbolizeze nu numai înapoierea soarelui şi împrospătarea energiilor cosmice şi biologice, ci însăşi renaşterea. Unele morminte creștine vor fi împodobite cu lei. EI singur, leul, este un simbol al învierii (CHAS, 278).
Caracteristicile semnului zodiacal al leului
Leu (23 iulie – 22 august)
Al cincilea semn al Zodiacului, plasat în mijlocul verii. Se caracterizează deci printr-o înflorire a naturii sub razele calde ale Soarelui care este stăpînul său planetar. Inimă a Zodiacului, el exprimă bucuria de a trăi, ambiția, orgoliul şi elevația.
Cu leul ne întoarcem la Focul-element; dar, de la Berbec la Leu se elaborează metamorfoza unui principiu care, din putere animală brută, instantanee şi absolută ca scînteia sau fulgerul ce era, se transformă într-o putere desfăşurată pentru a deveni putere stăpînită şi disponibiIă, precum flacăra iradiind în miezul căldurii şi al luminii. Trecem, de altfel, de la zorile primăverii la magnificența amiezilor de vară.
Semnul este reprezentat prin maiestuoasa ființă a regelui animalelor; emblemă a puterii suverane, a puterii nobile şi este legat de Soare, semnul şi astrul simbolizînd viața, sub aspectele ei de căldură, lumină, strălucire, putere şi aristocrație strălucitoare. De aceea, partitura leonină este asemănătoare unei ode triumfătoare din aurării, învăpăiere de ardori vitale.
Acestui tip zodiacal îi corespunde caracterul celei mai înalte puteri: Împătimitul, ființă de voință născută sub imperiul nevoii şi a gustului de acțiune, puterea lui de emotiv-activ fiind disciplinată, orientată spre un scop, şi servind ambiţii cu bătaie lungă. Este o natură puternică, născută pentru a face viața să cînte cît o ține gura şi pentru a-şi găsi suprema rațiune a existenței făcînd să răsune o notă sonoră pe cerul destinului său.
Această putere poate să se exerseze pe o suprafață orizontală şi produce un tip herculean realist prin excelență, eficace, de o mare vigoare concretă şi prezență fizică. Dar se poate destăşura şi pe o tensiune verticală, dînd un tip apolinian, idealist, în care puterile luminoase tind să domnească singure.
© CCC