Știința l-a descoperit pe Dumnezeu? – altfel de opinii

Einstein nu credea că este posibil. Stephen Hawking a spus că ar putea fi cea mai mare descoperire științifică din toate timpurile.

Ce descoperire a derutat cele mai mari minți științifice ale secolului trecut și de ce le-a determinat să regândească originea universului nostru? Telescoape noi, mai puternice, au dezvăluit mistere despre universul nostru care au ridicat noi întrebări despre originea vieții.

L-a descoperit știința pe Dumnezeu? Nu a demonstrat știința că nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a explica universul? Fulgerele, cutremurele și chiar bebelușii, totul era explicat ca fapte ale lui Dumnezeu. Dar acum cunoașterea a progresat. De ce este această descoperire atât de fundamental diferită și de ce a uimit lumea științifică?

Această descoperire și ceea ce specialiștii în biologie moleculară au învățat despre codificarea sofisticată a ADN-ului îi fac pe mulți oameni de știință să admită acum că universul pare să facă parte dintr-un proiect măreț.

Cosmologul Edward Harrison a spus-o astfel: „Mulți oameni de știință, când își recunosc opiniile, înclină spre argumentul teleologic sau al concepției.”

În mod surprinzător, mulți oameni de știință care vorbesc despre Dumnezeu nu au nici o credință religioasă.

Care sunt aceste descoperiri uimitoare care îi fac pe oamenii de știință să vorbească brusc despre Dumnezeu? Se remarcă trei descoperiri revoluționare din domeniile astronomiei și biologiei moleculare:

  1. Universul a avut un început
  2. Universul este adecvat pentru viață
  3. Codul ADN-ului dezvăluie inteligența

Declarațiile pe care oamenii de știință le-au făcut despre aceste descoperiri pot șoca.

Început unic

Încă din zorii civilizației, omul a privit cu uimire stelele, întrebându-se ce sunt acestea și cum au ajuns acolo. Deși într-o noapte senină, ochiul uman poate vedea aproximativ 6.000 de stele, Hubble și alte telescoape puternice indică faptul că există trilioane dintre acestea grupate în peste 100 de miliarde de galaxii. Soarele nostru este ca un grăunte de nisip în mijlocul plajelor din întreaga lume.

Cu toate acestea, înainte de secolul al XX-lea, majoritatea oamenilor de știință credeau că propria noastră galaxie, Calea Lactee, era întregul univers și că există doar aproximativ 100 de milioane de stele.

Majoritatea oamenilor de știință credeau că universul nostru nu a avut niciodată un început, iar masa, spațiul și energia au existat întotdeauna.

Dar la începutul secolului al XX-lea, astronomul Edwin Hubble a descoperit că universul se extinde. Derulând matematic procesul, acesta a calculat că totul în univers, inclusiv materia, energia, spațiul și chiar timpul însuși, au avut de fapt un început.

Undele de șoc au răsunat puternic în întreaga comunitate științifică. Mulți oameni de știință, inclusiv Einstein, au reacționat negativ. Cu toate acestea, Einstein a numit mai târziu „cea mai mare greșeală a vieții mele”, manipularea ecuațiilor pentru a evita implicarea unui început.

Poate cel mai vocal adversar al unui început al universului a fost astronomul britanic Sir Fred Hoyle, care a denumit sarcastic evenimentul creației „big-bang”. S-a încăpățânat să susțină teoria sa staționară conform căreia universul a existat întotdeauna. La fel au făcut și Einstein și alți oameni de știință până când dovezile în favoarea unui început au devenit copleșitoare. Implicația „elefantului din cameră”, a unui început, este aceea că ceva sau Cineva, dincolo de investigația științifică, trebuie să fi început totul.

În cele din urmă, în 1992, experimentele prin intermediul satelitului COBE (Cosmic Background Explorer) au demonstrat că universul a avut într-adevăr un început unic într-un fulger incredibil de lumină și energie. Deși unii oameni de știință l-au numit momentul creației, cei mai mulți au preferat să se refere la el drept „big-bang”.

Astronomul Robert Jastrow încearcă să ne ajute să ne imaginăm cum a început totul. „Imaginea sugerează explozia unei bombe cosmice cu hidrogen. Momentul în care bomba cosmică a explodat a marcat nașterea Universului.”

Totul din Nimic

Știința nu poate să ne spună ce sau cine a făcut ca universul să înceapă, iar unii cred că acest lucru dovedește în mod clar existența unui Creator. Teoreticianul britanic, Edward Milne, a scris un tratat de matematică despre relativitate pe care l-a încheiat spunând: „În ceea ce privește cauza primă a Universului, în contextul expansiunii, aceasta este lăsată cititorului să o introducă, dar imaginea noastră este incompletă fără El.”

Un alt om de știință britanic, Edmund Whittaker, a atribuit începutul universului nostru „voinței divine care constituie natura din neant”.

Mulți oameni de știință au fost frapați de paralela unui eveniment unic al creației din nimic cu relatarea biblică despre creație din Geneza 1:1. Înainte de această descoperire, mulți oameni de știință considerau relatarea biblică despre creația din nimic ca fiind neștiințifică.

Deși se autodefinea drept agnostic, Jastrow a fost obligat de dovezi să admită: „Acum vedem cum dovezile astronomice conduc la o viziune biblică asupra originii lumii”.

Un alt agnostic, George Smoot, om de știință laureat al Premiului Nobel, responsabil de experimentul COBE, a admis și el în paralel: „Nu există nici o îndoială că există o paralelă între big bang-ul ca eveniment și noțiunea creștină de creație din nimic.”

Oamenii de știință care obișnuiau să ironizeze Biblia ca fiind o carte de basme, recunosc acum faptul că conceptul biblic al creației din nimic a fost tot timpul corect.

Cosmologii, care sunt specializați în studiul universului și al originilor sale, și-au dat seama curând că o explozie cosmică întâmplătoare nu ar putea aduce niciodată viață mai mult decât ar face-o o bombă nucleară – cu excepția cazului în care a fost concepută precis pentru a face acest lucru. Și asta însemna că un cretor trebuie să fi planificat-o. Ei au început să folosească cuvinte precum „Super-intelect”, „Creator” și chiar „Ființă supremă” pentru a descrie acest creator.

Reglaj fin pentru viață

Fizicienii au calculat că pentru ca viața să existe, gravitația și celelalte forțe ale naturii trebuie să fie exact atât cât trebuie, altfel universul nostru nu ar putea exista. Dacă rata de expansiune ar fi fost puțin mai slabă, gravitația ar fi tras toată materia într-o „mare implozie.”, adică într-o prăbușire gravitațională sau colaps gravitațional.

Nu este vorba doar despre o reducere cu unu sau două procente a ratei de expansiune a universului, ci de mult mai puțin. Stephen Hawking scria: „Dacă rata de expansiune, la o secundă după Big Bang, ar fi fost mai mică chiar și cu 1 / 100 000 de milioane de milioane (1/1020) , universul s-ar fi prăbușit din nou înainte să atingă dimensiunea actuală”.

Pe de altă parte, dacă rata de expansiune ar fi fost cu o fracțiune mai mare decât era, galaxiile, stelele și planetele nu s-ar fi putut forma niciodată și nu am fi fost aici.

Și pentru ca viața să existe, condițiile din sistemul nostru solar și din planeta noastră trebuie să fie, de asemenea, exact atât cât trebuie. De exemplu, cu toții ne dăm seama că fără o atmosferă de oxigen, niciunul dintre noi nu ar fi capabil să respire. Și fără oxigen, apa nu ar putea exista. Fără apă nu ar exista ploaie pentru culturile noastre. Alte elemente precum hidrogenul, azotul, sodiul, carbonul, calciul și fosforul sunt, de asemenea, esențiale pentru viață.

Dar numai asta nu este tot ce este necesar pentru ca viața să existe. Mărimea, temperatura, proximitatea relativă și structura chimică a planetei noastre, a soarelui și a lunii trebuie să fie, de asemenea, corecte. Și există zeci de alte condiții care trebuiau ajustate cu finețe, altfel nu am fi aici să ne gândim la asta.

Oamenii de știință care cred în Dumnezeu s-ar fi așteptat la o astfel de ajustare, dar ateii și agnosticii au fost incapabili să explice „coincidențele” remarcabile. Fizicianul teoretician Stephen Hawking, un agnostic, scria: „Faptul remarcabil este că valorile acestor numere par să fi fost ajustate foarte fin pentru a face posibilă dezvoltarea vieții.”

Accident sau miracol?

Dar nu ar putea acest reglaj fin să fie atribuit întâmplării? La urma urmei, chiar dacă șansele sunt minime, extragerile la loto sunt în cele din urmă câștigate de cineva. Așadar, care este probabilitatea ca viața umană să apară întâmplător dintr-o explozie întâmplătoare din istoria cosmică?

Posibilitatea apariției vieții dintr-un big-bang sfidează legile probabilității. Probabilitatea calculată de un astronom ar fi mai mică de 1 dintr-un trilion de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane de trilioane. Ar fi mult mai ușor pentru o persoană legată la ochi – dintr-o singură încercare – să descopere un fir de nisip special marcat din toate plajele lumii.

Un alt exemplu de cât de puțin probabil ar fi ca un big-bang întâmplător să producă viață este acesta: ca o persoană să câștige consecutiv peste o mie de extrageri de megamilioane de dolari la loterie, după ce a cumpărat doar un singur bilet pentru fiecare extragere.

Care ar fi reacția la o astfel de veste? Imposibil – cu excepția cazului în care evenimentul a fost manevrat de cineva în culise, ceea ce ar crede toată lumea. Și asta concluzionează mulți oameni de știință: cineva din culise a proiectat și a creat universul.

Această nouă înțelegere despre cât de miraculoasă este viața umană în universul nostru l-a determinat pe astronomul agnostic George Greenstein să se întrebe: „Este posibil ca dintr-o dată, și fără intenție, să fi dat peste dovada științifică a existenței unei Ființe Supreme?”

Cu toate acestea, ca agnostic, Greenstein își menține credința în știință, mai degrabă decât în ​​Creator, pentru a explica în cele din urmă originile noastre.

Jastrow explică de ce unii oameni de știință sunt reticenți în a accepta un Creator transcendent,

“Există un fel de religie în știință; este religia unei persoane care crede că există ordine și armonie în Univers… Această credință religioasă a omului de știință este încălcată de descoperirea că lumea a avut un început în condiții în care legile cunoscute ale fizicii nu sunt valabile și ca un produs al unor forţe sau împrejurări pe care nu le putem descoperi. Când se întâmplă asta, omul de știință își pierde controlul. Dacă ar examina cu adevărat implicațiile, ar fi traumatizat.”

Este de înțeles de ce oameni de știință precum Greenstein și Hawking au cautat alte explicații în loc să atribuie universul nostru fin reglat unui Creator. Hawking speculează că ar putea exista și alte universuri nevăzute (și de nedemonstrat), crescând șansele ca unul dintre ele (al nostru) să fie perfect reglat pentru viață. Cu toate acestea, deoarece propunerea sa este speculativă și în afara verificării, cu greu poate fi numită „științifică”.

Deși este și un agnostic, astrofizicianul britanic Paul Davies respinge ideea lui Hawking ca fiind prea speculativă. El scrie: „O astfel de credință trebuie să se bazeze mai degrabă pe credință decât pe observație.”

Deși Hawking a continuat sarcina de a explora explicații pur științifice pentru originile noastre, alți oameni de știință, inclusiv mulți agnostici, au recunoscut ceea ce par a fi dovezi copleșitoare pentru un Creator. Hoyle a scris,

„O interpretare de bun-simț a faptelor sugerează că un superintelect s-a jucat cu fizica, precum și cu chimia și biologia și că nu există forțe oarbe despre care merită să vorbim în natură.”

Deși Einstein nu era religios și nu credea într-un Dumnezeu personal, el a numit geniul din spatele universului „o inteligență de o asemenea superioritate încât, în comparație cu ea, toată gândirea și acțiunea sistematică a ființelor umane este o reflectare cu totul nesemnificativă.”

Ateul Christopher Hitchens, care și-a petrecut o mare parte din viață scriind și dezbătând împotriva existenței lui Dumnezeu, a rămas cel mai perplex de faptul că viața nu ar putea exista dacă lucrurile ar fi diferite doar cu „un grad sau cu un fir de păr”.

Davies recunoaște,

“Există pentru mine dovezi puternice că se întâmplă ceva în spatele tuturor. Se pare că cineva a reglat fin numerele naturii pentru a face Universul… Impresia de creație este copleșitoare.”

ADN-ul: limbajul vieții

Astronomia nu este singurul domeniu în care știința a găsit dovezi pentru creație. Specialiștii în biologie moleculară au descoperit o creație complexă în lumea microscopică a ADN-ului. În secolul trecut, oamenii de știință au aflat că o moleculă minusculă numită ADN (acid dezoxiribonucleic) este „creierul” din spatele fiecărei celule din corpul nostru, precum și al oricărei alte ființe vii. Cu toate acestea, cu cât descoperă mai multe despre ADN, cu atât sunt mai uimiți de strălucirea din spatele lui.

Oamenii de știință care cred că lumea materială este tot ceea ce există (materialiștii), precum Richard Dawkins, susțin că ADN-ul a evoluat prin selecție naturală în absența unui Creator. Cu toate acestea, chiar și cei mai înfocați evoluționiști admit că originea complexității elaborate a ADN-ului este inexplicabilă.

Complexitatea elaborată a ADN-ului l-a făcut pe co-descoperitorul său, Francis Crick, să creadă că nu ar fi putut niciodată să aibă originea naturală pe pământ. Crick, un evoluționist care credea că viața este prea complexă pentru a-și avea originea pe pământ și trebuie să fi venit din spațiul cosmic, a scris:

“Un om onest, înarmat cu toate cunoștințele de care dispunem acum, nu ar putea decât să afirme că, într-un anumit sens, originea vieții pare în acest moment aproape un miracol, atât de multe sunt condițiile care ar fi trebuit îndeplinite pentru a apărea.”

Codul genetic din spatele ADN-ului dezvăluie o asemenea inteligență încât uimește imaginația. O simplă gămălie de ac de ADN conține informații echivalente cu un teanc de cărți broșate care ar înconjura pământul de 5.000 de ori. Și ADN-ul funcționează ca un limbaj cu propriul său cod software extrem de complex. Fondatorul Microsoft, Bill Gates, spunea că software-ul ADN-ului este „mult, mult mai complex decât orice software pe care l-am dezvoltat vreodată.”

Dawkins și alți materialiști cred că toată această complexitate își are originea în selecția naturală. Cu toate acestea, după cum a remarcat Crick, selecția naturală nu ar fi putut niciodată să producă prima moleculă. Mulți oameni de știință cred că acel cod genetic din molecula de ADN indică o inteligență care depășește cu mult ceea ce ar fi putut avea loc din cauze naturale.

La începutul secolului XXI, ateismul liderului ateist Antony Flew a luat sfârșit brusc când a studiat inteligența structurii ADN-ului. Flew explică ce i-a schimbat părerea:

“Ceea ce cred că a făcut materialul ADN este să arate că inteligența trebuie să fi fost implicată în reunirea acestor elemente extraordinar de diverse. Complexitatea enormă prin care s-au atins rezultatele îmi pare a fi opera inteligenței… Acum mi se pare că descoperirea a peste cincizeci de ani de cercetare a ADN-ului a oferit materiale pentru un argument nou și extrem de puternic pentru concepție.”

Deși Flew nu era creștin, a recunoscut că „software-ul” din spatele ADN-ului este mult prea complex pentru a fi apărut fără un „creator”. Descoperirea inteligenței incredibile din structura ADN-ului, în cuvintele acestui important ex-ateu, „a furnizat materiale pentru un argument nou și extrem de puternic pentru concepție”.

***

Un teist crede că există Dumnezeu, un ateu crede că nu există Dumnezeu, un agnostic nu este sigur dacă există sau nu Dumnezeu.

Argumentul teologic este un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu. Acesta indică dovezi care sugerează că lumea noastră funcționează bine – adică a fost concepută într-un mod specific pentru a funcționa la parametrii optimi. Argumentul susține că, dacă a fost proiectată astfel, atunci cineva sau ceva trebuie să fi proiectat-o.

Există multe exemple despre modul în care lumea noastră a fost concepută astfel încât să funcționeze corect. De exemplu:

Copacii absorb dioxid de carbon și eliberează oxigen.

Pământul este plasat în mod unic în sistemul solar, astfel încât să poată susține viața – nu prea aproape de soare pentru că ne-ar arde, nici prea departe de soare pentru că am îngheța.

Argumentul teologic respinge ideea că am fost creați din întâmplare sau că existăm datorită unui Big Bang (teoria științifică conform căreia universul a început cu o explozie uriașă în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani).

[Teism – credință în Dumnezeu înțeles ca unic, de altă esență decât lumea pe care a creat-o, ca ființă vie, dotată cu voință, ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei prin prezența și acțiunea sa creatoare.]

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.