Știința prezice prăbușirea civilizației noastre industriale

system

Noi studii științifice prezic sfârșitul civilizației noastre industriale: incapabila să evolueze, aceasta s-ar putea prăbuși ca și altele în istoria omenirii, în principal din cauza distribuției inegale a bogăției și a supraexploatării continue și din ce in ce mai mari a resurselor limitate.

“Sfârșitul lumii” sau mai degrabă sfârșitul civilizației noastre actuale este un subiect recurent și destul de plauzibil nu numai din cauza amenințărilor de origine naturala. Omul a devenit cauza cea mai probabilă și imediată a propriei sale extincții: “Omul este lup pentru om”,  reluase deja Sigmund Freud în cartea sa Angoasa si civilizatie, o expresie care capata sens, pe deplin, la începutul unui dezastru.

Un proiect de cercetare foarte serios, condus de matematicianul Safa Motesharrei și sprijinit de fundația The National Socio-Environmental Synthesis Center (SESYNC), în asociere cu o echipă de cercetători din domeniul științelor naturale și sociale, s-a bazat pe modelul HANDY (Human and Nature Dynamics Model), finanțat de NASA, pentru a elabora scenarii privind viitorul civilizației noastre industriale. Lucrarile elaborate au fost publicate in revista Elsevier Journal Ecological Economics.

Studiul a subliniat faptul că predicțiile sfârșitului lumii, din ce in ce mai frecvente, sunt foarte controversate si adesea nu sunt luate in serios. Cu toate acestea, cercetarea încearcă să facă sa capete sens dovezi istorice convingătoare care arata faptul că procesul nașterii și prăbușirea civilizațiilor este o realitate istorică ciclică și curenta.

Potrivit cercetărilor istorice actualizate, civilizatii complexe sunt susceptibile să se prăbușească, ridicând semne de întrebare cu privire la viabilitatea civilizației noastre moderne, citând căderea Imperiului Roman, a mesopotamienilor, dar, de asemenea, a imperiilor  “mai puțin cunoscute” și fără indoiala, la fel de avansate ca Maurya, Gupta (parte din India de astăzi) și dinastia Han (China). Acestea sunt tot atatea dovezi care arata faptul că imperii puternice aflate la originea civilizațiilor complexe și creative sunt, de asemenea, fragile și efemere.

Cercetatorii au investigat apoi factorii care determina prăbușirea civilizațiilor avansate pentru a identifica riscurile actuale. Au aparut atunci mai multi factori determinanti: demografia, clima, apa, agricultura și energia, subiecte ale societatii contemporane.

Acești parametri sunt esențiali pentru asigurarea stabilitatii unei civilizații și pot conduce la prăbușirea sa, atunci când acestea converg pentru a genera două funcții sociale esențiale: “deficitul de resurse din cauza presiunii asupra capacității de suport ecologic” și “stratificarea economică a societății in elite (bogati) și mase (săraci) “. Or, aceste fenomene au jucat “un rol-cheie în caracteristicile sau în procesul colapsului, cel puțin în “ultimii cinci mii de ani” ai civilizațiilor, noteaza studiul.

resurse

Estimarea epuizarii resurselor planetei in ritmul actual de consum: terbiul in 2012, hafniul in 2018, argintul in 2022, stibiul (antimoniul) in 2023, paladiul in 2024, aurul in 2025, zincul in 2025, indiul in 2025, staniul in 2028, plumbul in 2030, tantalul in 2037, cuprul in 2039, uraniul in 2041, nichelul in 2047, petrolul in 2050, platina in 2064, gazele naturale in 2072, fierul in 2087, cobaltul in 2120, aluminiul in 2139, carbunele in 2158.

Nu este nevoie să se reamintească faptul că societățile noastre actuale industrializate se confruntă cu aceleași fenomene: o stratificare economică foarte puternică, cu o mână de oameni bogati care beneficiază de bogățiile produse de masele impovarate, cu un nivel de trai suficient doar pentru a supraviețui.

Foarte adesea, optimistii, satisfacuti, mizeaza pe avantajele “progresului” și ale tehnologiei pentru a ne salva de egoismul Omului insistand pe îmbunătățirea eficienței: “progresul tehnologic poate să îmbunătățească eficiența utilizarii resurselor, dar, de asemenea, tinde totodata să crească consumul de resurse pe cap de locuitor și amploarea extracției resurselor, astfel încât, în absența unor politici adecvate, creșterea consumului compensează adesea eficiența crescută a utilizării resurselor.” nuantează studiul…

Acest lucru este valabil mai ales pentru majoritatea bunurilor de consum care consumă energie: salutăm scaderea consumului lor unitar odată cu progresele tehnologice (deși acest lucru este mai puțin adevărat la smartphone-uri), dar ele se democratizeaza: se cumpără din ce in ce mai mult și se reînnoieste din ce in ce mai repede, aceasta fiind ceea ce se numește uzura morală planificată. În cele din urmă, câștigul în eficiență este astfel în mare măsură compensat de consumul in masă și multiplicarea nevoilor foarte adesea inutile în final.

In plus, cercetatorii indică faptul că o creștere a productivității în agricultură și industrie, de-a lungul ultimelor două secole, provine din creșterea cantității de resurse folosite, mai degrabă decât din creșterea eficienței, oricat de semnificativa a fost aceasta.

Lumea noastră actuală este foarte aproape de colaps: 15, 30, 100 de ani? 

Potrivit diverselor modele matematice realizate de Safa Motesharrei si colegii sai, caracteristicile lumii de astăzi sunt foarte apropiate de condițiile necesare prăbușirii civilizației noastre și ar fi chiar dificil de evitat…

Au fost avansate două scenarii majore ale colapsului:

Prima ar implica supraconsumul minoritatii, elitele care vor conduce la epuizarea resurselor pentru mase, private de minimul necesar pentru a supraviețui: foametea cauzata de inegalitate.

Un alt scenariu se bazează pe exploatarea durabilă a resurselor limitate care se vor epuiza antrenand declinul maselor, urmate apoi de elite.

În ambele cazuri, satisfactia monopolistă a averii le orbeste pe elite: cruțate (temporar) de nevoi, ele nu percep procesul de colaps in curs și isi continua activitatile ca și cum nu se întâmpla nimic.

Conform cercetatorilor, este același mecanism care a dus la prăbușirea civilizațiilor mayașe și romane. Într-adevăr, în cazul mayașilor, agricultura intensivă și defrișarea au adus foametea și, prin urmare, dislocarea bazei societății.

Cele două soluții principale propuse de cercetători sunt:

–          reducerea inegalităților economice, astfel încât să se asigure o distribuție mai echitabilă a resurselor

–          reducerea considerabila a consumului de resurse concentrându-se pe resursele regenerabile, exploatate mai puțin intensiv și reducerea creșterii demografice, un subiect tabu și totuși din ce in ce mai evident.

O perspectivă cumplita întărită de lipsa noastră de acțiune cu privire la încălzirea globală

Desi aceste scenarii pot parea catastrofice, ele sunt, din păcate, susținute si de alte studii prospective, precum cele ale celor doi oameni de știință americani Erik M. Conway, istoric la NASA și Naomi Oreskes, istoric al științei și profesor la Universitatea Harvard. In 2013, acestia au publicat un articol intitulat “Prăbușirea civilizației occidentale: O viziune asupra viitorului” în prestigiosul jurnal Massachusetts Institute of Technology (MIT).

În acest articol, acestia isi pun urmatoarea întrebare: de ce rămanem inactivi, desi dispunem de informații științifice solide privind schimbările climatice și știm ce evenimente teribile vor urma? Urmeaza un studiu prospectiv privind declinul umanității care trebuie să se confrunte cu rezultatul lipsei sale de actiune: valuri de căldură fără precedent, creșterea nivelului oceanelor, panică, revolte, migrații în masă, creșterea explozivă a populațiilor de insecte, epidemii… Ordinea socială se va prăbuși în anii 2050 si guvernantii, acaparati de ideologia neoliberala, se vor regăsi ei înșiși dezarmati in fata necesitatii unei intervenții guvernamentale masive a statului…

Din nou, imaginând situația spre care omenirea se indreapta, dacă nu se face nimic, autorii prezinta capcana ideologiilor orbitoare care domină: pozitivismul și fundamentalismul de piață.

Din păcate, aceste perspective apar din ce in ce mai puțin extravagante pe masura ce societățile noastre se luptă, împotriva oricărei logici, pentru a perpetua un model învechit al societății și fara nici un viitor. Cu toate acestea, este încă posibil sa se evite repetarea greșelilor din trecut și acest viitor catastrofic sa poata fi evitat dacă sunt puse în aplicare schimbari politice și structurale solide.

Mai mult ca oricând, scenariul actual de “afaceri ca de obicei” nu mai poate fi susținut: măsuri politice curajoase și structurale trebuie luate imediat pentru a evita cele mai grave consecinte. Și “masele”, cetățenii, eliberate dintr-un sistem iresponsabil și distructiv ar trebui să fie motorul: “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Gandhi cu înțelepciune.

© CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.