Când un actor vine la mine și vrea să discute despre personajul lui, îi spun: „Este în scenariu”. Dacă el spune: „Dar care este motivația mea?”, îi spun: „Salariul tău”.
© CCC
Nu am spus niciodată că toți actorii sunt niște vaci proaste. Ceea ce am spus a fost că toți actorii ar trebui tratați ca niște vaci proaste.
© CCC
Pentru ceilalți, nu suntem noi înșine, ci actori în viața lor, distribuiți pentru un rol pe care nici măcar nu știm că îl jucăm.
© CCC
Filosoful se plasează în vârful gândirii; de acolo analizează ce a fost lumea și ce trebuie să devină. El nu este doar un observator, este un actor; este un actor de primă clasă în lumea morală, pentru că sunt opiniile lui despre, pentru că opiniile lui despre ceea ce trebuie să devină lumea sunt cele care reglementează societatea umană.
(Disertație despre știința omului: fiziologia religioasă)
© CCC
Fiecare acțiune a actorului pe scenă ar trebui să fie vizibilă concomitent cu gândurile sale.
© CCC
Actorul este prea predispus să-și exagereze puterile; vrea să joace Hamlet atunci când înfățișarea lui este mai potrivită regelui Lear.
© CCC
Actorii neagă că aș fi actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează.
(Interviu, 1962)
În curând va coborî ceaţa pe strada noastră, amplasată între bulevardele Eminescu şi Caragiale, şi noi n-am legat încă felinarul de cer. Balansul între cele două importante “puncte cardinale” trebuie fixat fără expectative euforice, fără cultul pompieristic al miracolului. Şi, dacă eşti un actor român care îndrăzneşte să treacă de pragul celor două bulevarde, Demiurgul te va lovi puternic peste faţă, spunându-ţi: Mai taci, că vei ajunge orb ca Homer!