Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "Alexandru Andriţoiu"

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,

prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.

Azi mi-e duminică în suflet. Caut

un vânt uimit venit ca de pe mare,

să-mi pună frunții zare. Simt, prin aer

o veste-a aripilor îmbătate

de armonie și de claritate.

Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.

Și pași se-aud ca-n temple adormite,

cu zei de lut și amfore stângace,

iar lucrurile cu atâta pace,

încât se fac numaidecât iubite.

Și toate-n preajma cer o alintare

de braț întins greșit. Secund e jocul

luminii ce se joacă-n mări de-a focul

și ne pătrunde-n sânge cu candoare.

Prin clara clipelor euritmie

e ca un dans și-un murmur al culorii.

Pământul cald respiră prin toți porii

suflat în liniști și-n aurărie.

(Euforie)

Veneam cântând spre ochii-ți visători,

cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă

grădini și-alei de felurite flori,

ca în Liban, pontifica mireasă.

 

Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,

sau flori în munți, pe niște stânci severe,

flori grase tolănite-n clime dulci

și flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.

 

Dar tu ai râs de gestu-mi desuet

și de neprihănita-i vâlvătaie,

ai pus sub îndoială un poet

buchetul risipindu-l prin odaie.

 

M-am răzbunat atunci pe flori. Și sunt

dușmanul lor de temut. Dau foc prin Rome

de trandafiri, cutreier devastând

hectare mari de flăcări și arome.

 

Fără grădini prin anii mei te plimbi,

prădând frumos dactilii amintirii.

Am palme însângerate și cu ghimpi,

că-n drum am pălmuit toți trandafirii.

(Prinos de flori)

Nu există scriitor calificat după locul în care trăieşte. Scriitorul este unul care dă posibilitatea cititorului să intre într-o lume aparte, pe care n-o trăieşte în cotidian.

O, mai cu seamă seara te iubesc,

femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.

Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,

şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.

(De dragoste)

Cea mai frumoasă lună e pe lac,

cel mai frumos luceafăr e pe mare,

și cântă cel mai sincer pitpalac

nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare.

Cea mai frumoasă lună e în lac.

 

Cea mai frumoasă floare e pe sâni,

sau în surpate plete de femeie

și nu lucesc, pe cer, ca în fântâni,

fantomele de lux din curcubeie.

Cea mai frumoasă floare e pe sâni.

 

E aurul mai cald în inelar

și șoldul mai cu linii sub mătasă,

în nuntă-i vinul cel mai plin de har

și-n rouă raza cea mai languroasă.

E aurul mai scump în inelar.

 

Culori și mirodenii cercuri fac

în jurul meu. Argila mea tresare

și cu cămașa cerului mă-mbrac.

Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cea mai frumoasă lună e în lac.

(1958)

(Arta Poetică)

Suave astenii de primăvară

și cugetarea-ntr-un impas difuz

și verb rotund ca un sigil în ceară

abia ghicit și dulce la auz.

 

Prin vârstă iarăși iezere alpine

privind, spre cer, orbite de lumini –

Poetul vă previne: vremea vine

până și-n cer să fim printre vecini.

 

Venim cu sentimentul primăverii

acut, în toți, uitând că ore bat.

Genealogic arbori, merii, perii

ne smulg din vârsta timpului uscat.

 

Acum pe umeri ridicăm lumina

și ducem orele, distrați pe mâini.

Albi de nesomn suntem precum hermina

și străvezii de parc-am fi fântâni,

și străvezii de parc-am fi fântâni.

(Sentimentul primăverii)

O, mai cu seamă seara te iubesc,

când lucrurile par nedesluşite,

când porţile se-nchid c-un ritm firesc

şi iedera începe să palpite,

 

când arborii-s mai tainici şi mai mari

şi când se-aud fântânele mai bine,

îmbucură-mă! Fie să apari,

chiar de vei trece-n oră fără mine.

 

Arată-mi-te iarăşi respirând

ca apele de lună îmbiate.

Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,

căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.

 

Adu-ţi aminte de un biet dactil,

de un fragment fragil de poezie

pe care ţi l-am strecurat, subtil,

pe un pătrat lunatic de hârtie.

 

E seara dulce ca un elixir

şi arborii par turnuri lungi de pace,

iar cerul, ca hlamida de emir,

mai străluceşte, vrând să ne împace.

 

O, mai cu seamă seara te iubesc,

femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.

Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,

şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.

(De dragoste)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.