Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "apus"

Din noaptea vecinicei uitări,
În care toate curg,
A vieţii noastre desmierdări
Şi raze din amurg

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus –
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

(Din noaptea)

Să mă scol tot cu soarele
Iasomiei în palme;
Să mă ştiu tot cu zorile
În inima mea;
Să aud dimineţile
Acelaşi blând glas;
Asta-mi doresc eu!

Să apun fără ură,
Să-nnoptez împăcat;
Să mă aflu în vise
Prin sori de săringăş;
Să adorm ascultând
Acelaşi blând glas;
Asta-mi doresc eu!

(Cânticel)

(traducere de Ion Frunzetti)

Cuvântul soare în cuvântul cer apune.

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne
Mâhnirea din sufletul meu.
E-o veche poveste, pesemne,
Ce-mi stăruie-n minte mereu.

E clipa când se înserează,
Iar Rinul curge domol.
Mai arde o ultimă rază
Pe creștetul muntelui gol.

Mai mândră-ntre mândre fecioare,
Cu părul de aur, stă sus.
Cosița și-o piaptănă-n zare
De aur scăldată-n apus.

Se piaptănă-n raza-aurie
C-un piepten de aur, cântând.
Vrăjită-i acea melodie,
Descântecul ei de ne-nfrânt.

Vâslașul ascultă din luntre
Și-un dor îl încearcă nespus.
Cum poate el stânca s-o-nfrunte
Când ochii lui cată în sus?

La urmă se pierde-n vâltoare,
Furat de mirajul bălai,
De vină a fost mi se pare,
Cu cântecul ei, Lorelei.

(Lorelei)

Din vârf de munţi amurgul suflă

cu buze roşii

în spuza unor nori

şi-ațâță

jăraticul ascuns

sub valul lor subţire de cenuşă.

 

O rază

ce vine goană din apus

şi-adună aripile şi se lasă tremurând

pe-o frunză:

dar prea e grea povara –

şi frunza cade.

 

O, sufletul!

Să mi-l ascund mai bine-n piept

şi mai adânc,

să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

s-ar prăbuşi.

 

E toamnă.

(Amurg de toamnă)

Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Socoate cănile din zori – şi după
Să-mi spui cu Rouă câte-s pline,
Şi dimineaţa cât se-ntinde –
Când doarme ţesătoarea – cine
Mai ţese pânzele senine!

Şi scrie-mi câte note ai simţit
În extazul Prihorului ameţit
În ramul plin de uimire nouă –
Ţestoasa câte plimbări a făcut –
Albina câte potire a băut,
La marea Orgie cu rouă!

Bolta curcubeului de cine e dusă
Şi cine mână zarea supusă
Cu nuiele subţiri de Azur?
Degetele cui sunt stalactite –
Salbele nopţii de cine-s socotite
De nu s-a pierdut vreuna-mprejur?

Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine
A zăvorât ferestrele atât de bine
Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg?
Cine-ntr-o zi de gală anume
Îmi va deschide dincolo de lume
Şi voi lăsa zorzoanele în prag?

(traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu)

A fost odată ca niciodată,

Un uriaş cu ochi albaştri,

Îndrăgostit de o femeie mărunţică,

Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică

Cu o grădină sub fereastră

Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,

Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş,

Menite să înalţe un întreg oraş,

Nu putea construi visul femeii,

Adică, o căsuţă foarte mică

Cu o gradină sub fereastră

Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,

Iar într-o zi, când soarele-a apus,

Ea ochilor albaştri le-a spus:

“Rămâneţi cu bine!”

Căci a venit unul cu avere şi stare

Şi a dus-o pe femeia mărunţică

La visul ei, adică,

La o căsuţă foarte mică,

Cu o gradină sub fereastră

Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.

De atunci uriaşul e singur pe lume,

Singur de tot,

Dar a înțeles

Că dragostea lui de uriaş,

Menită să înalţe un întreg oraş,

Nu ar fi putut încăpea

Într-o căsuţă foarte mică

Cu o gradină sub fereastră,

Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.

 

Deci, a fost odată ca niciodată,

Un uriaş cu ochi albaştri,

Îndrăgostit de o femeie mărunţică,

Femeia… visa…

 

(Uriaşul cu ochi albaştri)

Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent – insa din moarte invie o vointa noua.

Fericirea vine şi pleacă. Este ca fulgerul care vine dinspre răsărit şi dispare inspre apus. Tot pământul îl vede şi tresare, dar el trece.

(Scrisoare către un tânar)

© CCC

Inca nu a apus soarele tuturor zilelor.

Nondum omnium dierum solem occidisse.

(Livius, Ab Urbe Condita)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.