Sunt sigură că nimic nu-mi va mai înăbuși rima,
Am ținut tăcerea captivă ani de zile în gât
ca o capcană a sacrificiului,
acum este momentul să cânt
un ultim rămas-bun trecutului.
(Sunt sigură…)
© CCC
El spune nu cu capul,
Dar spune da cu inima.
Senin și zâmbitor,
“Da”, zice la ce-i place
Și “nu” la profesor.
Acum e în picioare.
E întrebat.
Și toate problemele sunt puse.
Deodată, izbucnește în hohote de râs
Și sterge tot,
Cifre și cuvinte,
Date și nume,
Fraze și capcane
Și-n ciuda profesorului care-l amenință și-i spune
Că-l dă afară și că-l bate,
Sub huiduielile copiilor-minune,
Cu un mănunchi de crete colorate,
Pe tabla neagră a nenorocirii,
El desenează chipul fericirii.
(Leneșul clasei)
Le Cancre
Il dit non avec la tête
Mais il dit oui avec le coeur
Il dit oui à ce qu’il aime
Il dit non au professeur
Il est debout
On le questionne
Et tous les problèmes sont posés
Soudain le fou rire le prend
Et il efface tout
Les chiffres et les mots
Les dates et les noms
Les phrases et les pièges
Et malgré les menaces du maître
Sous les huées des enfants prodiges
Avec des craies de toutes les couleurs
Sur le tableau noir du malheur
Il dessine le visage du bonheur
Constiinta faptului ca o sa mori este cea mai buna cale sa nu pici in capcana de a crede ca ai ceva de pierdut. N-ai nici un motiv sa nu faci ceea ce iti ghideaza inima.
Ma gandesc la toate capcanele care ma asteapta si pe care incerc sa le evit. Iubirile de cateva zile care nu iti lasa apoi decat un gust amar si inima un pic mai franta. Pentru ca ai oferit prea mult, fara a calcula, fara a te proteja. Nu, mulțumesc, sfarsesti prin a te epuiza, prin a te leza. Sa nu cazi in facilitate. Trebuie sa stii sa rezisti.
(Mama…)
© CCC