Există puţine ore în viaţă mai plăcute decât ora dedicată ceremoniei cunoscute sub numele de ceai de după-amiază.
© CCC
Unii oameni îți vor spune că există multă poezie și sentimente delicate într-o cutie de ceai.
(Scrisori și obiective sociale)
© CCC
Există sentimente pe care le numim iubire, aşa cum există ceaiuri pe care le numim șampanie.
(Cartea lui Stendhal despre dragoste)
© CCC
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte —
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele — totuna —
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, —
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, —
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa —
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
(Decembre)
Femeia este ca o punguta de ceai: nu stii niciodata cat de tare este pana ce nu o vezi cum fierbe.
Daca aceasta este cafea, te rog, adu-mi un ceai, iar daca este ceai, te rog, adu-mi o cafea.
© CCC