Fiecare vrea să încerce propria experiență; fiecare o încearcă pe cheltuiala lui. Lecțiile unei generații nu servesc niciodată celei care-i urmează.
© CCC
Epuizarea fizică are acest dar de a ne anihila, de a ne cufunda într-o stare de beție în care toate noțiunile sunt estompate.
© CCC
Este o lege inevitabilă faptul că fiecare trece pe lângă fericire și încearcă din răsputeri să o implore în altă parte?
© CCC
Absența face să crească ființa iubită, o împodobește cu calități pe care de multe ori nu le are și estompează defectele pe care le are.
© CCC
Este nevoie de eroism pentru a îndeplini rolul mărunt pe care ni-l oferă fiecare zi.
© CCC
Întorcându-se de pe munte, admira, sub panașul său de stejari, vechea casă cenușie de piatră: nu îmbina ea într-un echilibru armonios, prin dispunerea zidurilor și a acoperișului, arhitectura canadiană cu arhitectura franceză? Cu zidurile ei solide, construite din pietre de câmp, a izvorât firesc din această proeminență, îndeplinind nevoile celor care au ridicat-o. Dar aceștia doriseră să-și încheie opera punând acolo o coroană franceză. Exista acolo un semn. Nu era o himeră să vrei să aclimatizezi aici geniul și cultura Franței. Solul și clima erau propice dezvoltării acestei plante nobile a cărei vigoare concura cu strălucirea ei. Cu siguranță era necesară o sarcină preliminară: să se curețe pământul de vegetația parazită care îl invadase care amenința să sufoce tulpina franceză. Avea să se lupte corp la corp cu această buruiană atunci când simțea că armata lui este suficient de puternică pentru a lupta cu șanse serioase de victorie. Pentru moment, era vorba de organizarea, încadrarea și întemeierea națiunii franco-canadiene pe temelii de nezdruncinat: oferindu-i o doctrină în armonie cu temperamentul ei etnic; să-i inspire mândria în originile sale și credința în destinul său. Campania pentru „Sanatoriul Național” avea să se încheie în curând: urmau să fie stabilite patru realizări și punctul final. Această campanie a obținut un succes care a depășit așteptările lui Larocque. Tirajul jurnalului „La Nouvelle-France” se menținea la douăzeci și cinci de mii de exemplare. Jurnaliştii franco-canadieni şi anglo-canadieni s-au implicat în polemici violente în jurul dezvăluirilor scandaloase. Unele ziare apărau punctul de vedere al lui Larocque cu cele mai clare rezerve. Majoritatea susțineau partea adversă. Până la urmă, toată această agitație a condeiului și a cuvântului a făcut un deserviciu parlamentarilor. Oamenilor li s-au dat motive întemeiate să râdă de aleșii lor și să disprețuiască acești mici tirani, produși în masă, prin vot. Oamenii curajoși au dat frâu liber disprețului lor și au râs până când abia se mai puteau ține pe picioare. Acesta a fost scopul lui Larocque de a provoca, pe o scenă mare, acest dans de fantoșe.
(La Chesnaie)
© CCC
Bucuriile cărora le-am pierdut speranța sunt, fără îndoială, cele mai bune de primit, cele care ne emoționează cel mai profund.
© CCC
Imaginația este forma supremă a inteligenței. Ea este cea care însuflețește capacitatea de sinteză, iar cei ce sunt lipsiți de ea se mulțumesc să fie erudiți sau oameni de spirit.
© CCC