Nu exista nimic pe care timpul – in trecerea sa – sa nu-l linisteasca sau sa nu-l supuna.
Nihil non aut lenit aut domat diuturnitas.
(Syrus, Sententiae)
Temandu-te, nu poti ajunge sus de tot.
Nemo timendo ad summum pervenit locum.
(Syrus, Sententiae)
Mai degraba sa te supui celui care te roaga decat celui care-ti porunceste.
Roganti melius quam imperanti pareas!
(Syrus, Sententiae)
Pudoarea nu se poate invata, ea este ceva innascut.
Pudor doceri non potest, nasci potest.
(Syrus, Sententiae)
Cine ia hotarari pripite alearga spre cainta.
Ad poenitendum properat, cito qui judicat.
(Syrus, Sententiae)
Este o prostie sa vrei sa te razbuni pe altul pedepsindu-l.
Stultum est velle ulcisci alium poena sua.
(Syrus, Sententiae,)
Tacerea, pentru omul prost, este socotita intelepciune.
Taciturnitas stulto homini pro sapientia est.
(Syrus, Sententiae)
Situatiile fericite iti aduc prieteni; nenorocirile ti-i verifica.
Secundae amicos res parant; tristes probant.
(Syrus, Sententiae)
Sa te feresti chiar si de ceea ce ti se pare dulce, daca poate sa devina candva amar.
Dulce etiam fugias, quod fieri amarum potest.
(Syrus, Sententiae)